A vorbi despre o religie sau alta, o confesiune, cult, sau orice comunitate umană mai mult sau mai puțin marginală este deja o incursiune pe un teren minat. O astfel de întreprindere comportă niște riscuri care, puse în balanță cu beneficiile, rămân la latitudinea cititorului și privitorului să decidă ce primează. Mini-seria Unorthodox/ Neortodox lansată în luna martie 2020 pe Netflix, bazată parțial pe bestseller-ul lui Deborah Feldman – „Neortodox: respingerea scandaloasă a originilor mele hasidice” (2012) este, pentru spectatorul nefamiliarizat cu subiectul, un adevărat șoc cultural. Filmul este vorbit în limbile idiș, germană și engleză, iar filmările au avut loc în New York și Berlin.
Esty, o tânără evreică de 19 ani trăiește nefericită într-o căsătorie aranjată într-o comunitate ultra-ortodoxă din Williamsburg, Brooklyn, New York. Fuge în Berlin unde locuiește mama ei, demult înstrăinată de ea, și încearcă să ducă o viață laică, descoperind traiul în afara comunității ei și respingând toate vechile convingeri cu care crescuse. Soțul ei, care descoperă că ea este însărcinată, călătorește la Berlin împreună cu vărul său, la ordinul rabinului, în încercarea de a o găsi.
De ce riscuri? Fiindcă acest film prezintă viața unei comunități din perspectiva celui care evadează din interiorul ei. De ce beneficii? Fiindcă devoalarea unor realități șocante care se petrec în zilele noastre într-o țară ca Statele Unite este o informație inedită. Dacă poporul evreu, antisemitismul sau Holocaustul sunt un soi de never-ending-story în discursul public politic la nivel mondial, această producție cinematografică reușește în câteva ore să aducă lumină asupra vieții comunităților de evrei ultra-ortodocși, o ramură distinctă a acestei etnii.
Și fiindcă acest film este deja un fenomen social, vom etala opiniile și reacțiile surprinse în unele dintre cele mai prestigioase publicații din lume.
https://ro.wikipedia.org/wiki/The_Guardian
„În Berlin Esty se împrietenește cu niște studenți la Conservator. Aceștia o invită într-o excursie la lacul din Wannsee. Odată ajunși acolo, se dezbracă cu nonșalanță și intră în apă. Esty este și ea tentată de pe mal să intre în lac, înainte de a-și scoate bluza și ciorapii groși de culoarea pielii. Pășește spre lac încă aproape complet îmbrăcată, apoi își scoate peruca dezvăluindu-și capul ras. Peruca este un sheitel purtat de femeile evreice ortodoxe după căsătorie. Își aruncă peruca în apă și plutește pe spate. Este o scenă ce amintește de botezul creștin, dar în loc să se alăture unei parohii, de fapt ea părăsește una.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/People
„Esty, o mireasă hasidică adolescentă jucată de actrița israeliană Shira Haas își confruntă soțul în legătură cu intruziunea părinților lui în viața sexuală a tinerilor căsătoriți. Esty suferă de dureri musculare severe, numite vaginism, ceea ce face contactul sexual dificil și socrii ei sunt nerăbdători ca ea să producă un moștenitor.”
sursă foto: IMDb
„Am dorit ca Esty să fie acel personaj în care să se regăsească mii de alte femei care au părăsit comunitatea hasidică.” – spune Deborah Feldman.
Dacă autoarea cărții și personajul principal al filmului oferă un șablon de evadare, alții văd acest demers ca o ficțiune periculoasă care ar putea alimenta bigotismul.
https://en.wikipedia.org/wiki/The_New_York_Times
„Filmul care merge pe urmele călătoriei personale a protagonistei și a pericolului traversării continentelor, este ca o tumbă spre o poveste de spionaj, o poveste emoționantă și de investigație despre dezertarea unei femei. (…) Cablul subțire eruv (împrejmuire ritualică făcută cu scopul de a permite activități care în mod curent sunt interzise de Shabbat) care înconjoară comunitatea hasidică Satmar (originari din Satu Mare!) unde locuiește poate fi la fel de bine și o Cortină de Fier. (…) O tânără visătoare pasionată de muzică – într-o comunitate în care femeilor le este interzis și să cânte în public – întotdeauna s-a considerat o inadaptată. (…) Shira Haas te face să auzi simfonia fără sunet din mintea ei.”
Photo: Courtesy of Laisha Magazine
Audiatur et altera pars …
Există la ora actuală în lume un puternic curent antisemit – este opinia celor care rămân fideli culturii și tradiției în care s-au născut. Aceștia se referă la cărțile biografice și filmele artistice și documentare care există din abundență pe subiectul dezertării din sânul comunităților de evrei ultra-ortodocși.
https://jewishreviewofbooks.com/
„Micul nostru trib de dezertori cu siguranță nu este audiența estimată de către acest gen literar în creștere, dar noi suntem subiectul lui colectiv, așa că îi obsedăm în legătură cu ceea ce înțeleg (un pic de dialect idiș, basmaua potrivită) și în legătură cu ceea ce nu înțeleg.”
Cronicilor elogioase din publicații precum Los Angeles Times sau New York Times publicațiile mainstream evreiești le opun un punct de vedere cu totul diferit:
„Nu recunosc lumea din filmul Unorthodox unde oamenii sunt reci, lipsiți de umor și obsedați de respectarea regulilor. Desigur, există oameni răi în comunitatea hasidică și eu sunt critică vizavi de multe din practicile ei, dar asta nu înseamnă că toți sunt amuțiți, serioși, respectă regulile și vorbesc despre Holocaust. (…) Descrierea cvasi-etnografică a ceea ce este îndeobște privit ca «o comunitate insulară» e ciudată, distorsionată în măsura în care este condusă de curiozitate sexuală și modelată după convențiile unei narațiuni despre evadare. Numai cineva care a fost în interior, iar acum este în afară poate ști cu adevărat și ar putea visa să descrie ceea ce autobiografia lui Feldman și filmul încearcă să descrie. Aceasta este o etnografie a ororii care prezintă la nesfârșit înapoierea personajelor, confirmând în același timp sublimul, bucuria, libertatea și lumina vieții laice de tip modern, cel puțin așa cum este ea imaginată «aspirațional.» E o privire care vede totul în afara propriului ochi care se uită curios pe gaura cheii.”
-
Scenariul: Anna Winger, Alexa Karolinski
-
Regia: Maria Schrader
-
Distribuția: Shira Haas, Amit Rahav, Jeff Wilbusch, Alex Reid, Dina Doron, Eli Rosen
