Scrisoare

Mai ţii minte ceva din tulburatul april?
Mai ştii alfabetul acelor frenetice zile?
Turnu-n flăcări de unde săream amândoi
Îţi mai joacă şi-acum în pupile?

Ţii minte? sângele tău se vindea bucuros
Pe-o monedă de aer, pe-o frunză, pe-o părere…
Ca să poţi auzi în mijlocul codrului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce îngerul miere?

Numele meu, mai schimbă el echilibrul luminii?
Îţi lunecă-n sânge, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi cum să nu mă strivească amurgul
Sub o-nroşită petală, petală de fier…

Mai ţii minte ceva din tulburatul april?
Mai ştii alfabetul acelor frenetice zile?
Câte clipe, câţi ani, şi vremea… şi vremea…
Mai ţii minte ceva din tulburatul april?
Mai ţii minte…?

Black Box

E această cameră
un zar alb azvârlit
în containerul nopții de antracit.
un năvod
în care spânzură luna.
va veni un păianjen s-o-nghită
un miriapod să cânte la clavecin
va veni un crab,
o pendulă urcând pe perete
către ora exactă. așteptând
precum așteaptă-n cutia neagră
memoria catastrofei
pelicula pe care curând
o vor descifra spaimele, febra, spiritul meu
care uitase algebra.
răbdare, răbdare, răbdare.

orice vers de iubire e numai o parodie a ei
nimic mai mult, un vodevil lipicios.
ca și când ai dezveli un mort iubit
de iarba crescută asupră-i
ca și când te-ar obliga să-l recunoști
într-un mort oarecare cum recunoști zilnic
cadavrul chircit al trecutului
acoperit de ziare, răbdare, răbdare,
răbdare. în vene săruri metalifere, pe buze
gustul divin.

va veni un miriapod să cânte la clavecin.

Febra

El mă cerceta de la o vreme
Noapte de noapte.
Atingea ușor izvoarele sângelui meu,
Mișca văzduhul
Doar cu o ridicare a pleoapei.
Eu îl priveam todeauna cu un nod de lacrimi în gât
Și mă gândeam că trupul lui nu aparține nici pământului,
Nici focului și doamne, nici apei.
I-aș fi atins cu patimă tâmpla de abur
Și pieptul și coapsa, oh, da
Mai ales coapsa fierbinte –
Dacă nu ar fi tremurat fiecare fibră de spaimă
Că trupul lui are se mi se destrame în minte.
El venea astfel în fiece noapte.
Irișii lui topeau lucrurile din preajmă
Și le făceau fluide și cântătoare.Carnea mea tristă simțea cum i se deschid
Porți tot mai adânci,
Fiecare pentru o durere mai mare.– Ia-mă cu tine, am mai avut puterea să strig.
– Ia-mă în brațe, până nu mi se destramă cu totul
Oasele frunții, inima, țeasta.
– Bine zise Îngerul, dar nu chiar acum
Adică nu în viața aceasta.

Daniela-Carmen ­Crăs­na­ru este o scriitoare și traducă­toare născută la Craiova, în 14 aprilie 1950. În anul 1973 a absolvit Fa­cultatea de Filologie a Universității din Craiova, secția română-engleză. Pregătirea profesională și-a ­continu­a­t-o prin cursuri postuniversitare de ziaristică și tehnica edițiilor în cadrul Aca­de­miei de Studii Sociale și Ziaristică (București, 1974), apoi la Universitatea din Iowa (SUA), unde a urmat cursuri de Relații Culturale Interna­ționale, obținând diploma „Honorary Fellow in Writing” (1993).

Cu versuri a debutat în revista „Ramuri” și în ziarul „Scânteia tineretului” (1967). Volumul de debut, „Lumină cât umbră”, l-a publicat în anul 1973.

După absolvirea facultății a lucrat ca redactor de poezie la Editura ”Eminescu” și apoi a condus Editura „Ion ­Crean­gă”. În prezent, este director adjunct al Academia di Romania din Roma.

Creația sa cuprinde versuri, proză scurtă (nuvele), cărți pentru copii, toate bine primite de critică și public. Câteva tit­luri: ”Spațiul de grație” (1976), ”Arcașii orbi” (1978), ”Crângul hipnotic” (1979), ”Vânzătorul de indulgențe” (1981), ”Șaizeci și nouă de poezii de dragoste” (1982), ”Carte pentru fata Gu, o fetiță cum ești tu” (1982), ”Fereastra în zid” (1988), ”Bariera de dincolo de zid” (2013), ”Poezii. Antologie” (2016).

Numele ei a apărut în revistele literare ”Luceafărul”, ”Ateneu”, ”Contemporanul”, ”Cronica”, iar volume de-ale sale au fost traduse în engleză, olandeză, ma­ghiară, italiană și sue­deză.

Daniela Crăs­naru este membră a Uniunii Scriitorilor din România; se bucură de recunoaștere națională și internațională obținând: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1979 și 1992), Premiul Academiei Române pentru întreaga operă (1991), Premiul Fundației Rockfeller pentru literatură (1994), Diploma de Cavaler de Onoare al scrisului (Iowa, 1995) și Premiul Cartagia (Spania, 2003), Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de comandor oferită de Președinția României.

foto tumblr.com

Citește și Aprilie