aici este nervura de start
aliniate la cursa norocului stau gâturi tăiate
toate femeile pe care le cari după tine, robite
cu rochii-nflorate și decoltate în gând,
nu în nefăptuitele cu umblet de fapte,
au ochii deschiși pe jumătate
și unul la spate
pe pământ alergând
în ceruri conduc principate.
din toate-adunate se face
un gât frumos
numa’ bun de tăiat.
foto tumblr.com
Citește și se recunosc între ei
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
