Colette și iubirea imposibilă

În vara anului 1920, Colette, în vârstă de 47 de ani, se află la Rozven, reședința sa de vară din Bretania. Puține locuri au însemnat pentru ea atât de mult cât a însemnat casa de piatră, mare și frumoasă, de pe coasta Atlanticului. Acolo obișnuia ea să se refugieze ca să scape de agitația de la Paris, să se bucure de natură și să scrie. La începutul acelui anul, ultimul său roman, „Chéri”, începuse să fie publicat în folieton în populara revistă săptămânală La Vie Parisienne. Întregul Paris savura istoria de dragoste dintre curtezana Lea, o femeie trecută de prima tinerețe, și junele Fred. Cititorii s-au împărțit în două tabere: cei care susțineau dreptul femeii de a iubi pe cine voia și cei care dezaprobau actul de seducere a unui tânăr de către o femeie mai în vârstă. Pe malul oceanului, Colette recepta furtuna stârnită în capitală cu calm și detașare. De mult încetase să-i mai pese de ceea ce credeau ceilalți despre ea. În afară de aceasta, gândurile ei erau canalizate într-o cu totul altă direcție.
Căsătorită de nouă ani cu baronul Henry de Jouvenel, carismaticul redactor șef a publicației Le Matin, Colette trăise fericită la început. A născut o fată și s-a dedicat vieții de familie. Henry avea deja doi copii, Leo și Bertrand, din două căsătorii anterioare. Băieții locuiau la mamele lor, dar veneau des în vizită la Rozven. Relațiile dintre Colette și cei doi tineri erau foarte bune. Paradoxal, scriitoarea nu reușise să stabilească și cu propria fiică o relație armonioasă; între cele două a existat o permanentă tensiune.

Colette (1873-1954), écrivain français. France, 1939.

„Ce viaţă minunată am avut! Îmi doresc doar să-mi fi dat seama mai devreme.”

Treptat-treptat, între Colette și Bertrand, tânărul pasionat de literatură, se înfiripează o puternică atracție, iar atmosfera din casa de la Rozven devine tot mai încărcată. În ceea ce-l privește pe Henry, acesta, la rândul lui, are mai multe aventuri amoroase, fapt care o face să sufere pe scriitoare. Cum se întâmplă adesea, femeia decide să-și sublimeze trăirile transpunându-le în formă literară. Așa se naște romanul „Chéri”, carte pe care o termină la sfârșitul anului 1919. Maniera sa de a-și oglindi propria viață atât de fidel și de a-și exprima cu atâta dezinvoltură propriile sentimente a făcut ca romanul să fie receptat cu extrem interes atât de contemporanii săi cât și de cititorii de astăzi.

Se poate spune că autoarea este o precursoare a literaturii de autoficțiune.

Așa cum menționam, romanul redă dragostea dintre Léa, o femeie în vârstă de 49 de ani și Chéri, un tânăr de 24 de ani. Pe lângă aceasta însă este abordată și problematica ținând de drama îmbătrânirii feminine, teme precum pofta, dorința, ori ciocnirea dintre iluzii și realitate. Abilitatea remarcabilă a lui Colette de a descrie emoții și stări sufletești conferă cărților sale o valabilitate atemporală. Chéri este fiul uneia dintre prietenele și colegele lui Léa. Relația lor debutează sub forma unui joc nevinovat, dar cu timpul se transformă în altceva. Ea durează deja de șase ani, când începe romanul. Chéri urmează să se însoare cu o fată de 18 ani. Nici Léa, nici Chéri nu vor să arate că au ajuns să fie legați afectiv unul de altul, dar, în realitate, amândoi sunt chinuiți de felul cum se profilează imaginea viitorul pentru ei.

Întrebări la care mereu căutăm răspuns, cu toții… și în literatură și în viață!

Colette nu este Léa, desigur, după cum nici Bertrand nu este Chéri. Dar cititorul nu poate ignora faptul că sentimentele și temerile descrise de autoare sunt autentice. Se poate obișnui cu îmbătrânirea o femeie care a fost odată tânără și frumoasă? Are vreo șansă de supraviețuire dragostea dintre două persoane între care există o diferență de vârstă atât de mare? Cum se dezvoltă relația dintre ele? Care dintre ele o va părăsi în cele din urmă pe cealaltă și de ce?

(Va urma)