”Băiatul rău” din Boston într-o ipostază compromițător romantică, implorând și cerșind iubire, asta da! scenă pentru Steven Tyler, ”the daemon screamin” în piesa ”Angel” care, credea el, că-i va aduce pieirea prin așa o circumstanță ”nedemnă” de un mascul alpha.
În biografia trupei, John Kalodner mărturisește cum i s-a reproșat:
„Tyler spune că i-am ruinat cariera, făcându-l să scrie ‘Angel’ cu Desmond.”
Steven Tyler, cântărețul principal al Aerosmith, a scris această melodie împreună cu Desmond Child, unul dintre cei mai de succes compozitori ai vremii sale, într-un moment în care trupa se afla în corzile unei ușoare scăderi a popularității și avea nevoie de ceva nou – niște aripi de înger care să o salveze.
”Sunt în lacrimi şi plâng pentru tine
Vreau dragostea ta
Să spargem zidul dintre noi
Nu e atât de greu, voi pune deoparte mândria
E destul, destul, am suferit şi am văzut lumina
Fără dragostea ta, nu sunt decât un cerşetor
Tu eşti îngerul meu, vino şi salvează-mă în noaptea asta”
S-a dovedit că ”îngerul” a fost mai mult decât fericit să îndeplinească o astfel de rugă și Aerosmith a înregistrat cu ”Angel” cel mai mare succes al lor, din America, până la acel moment.
Această iscusită baladă nu se încadra defel în modelul Aerosmith, dar melodia a fost un succes enorm, o adevărată lovitură emoțională, dată cu aripi albe, și a condus la alte câteva cântece lente de maaare succes în următorii ani: „Amazing” și „I Don’t Want To Miss A Thing”.
În ciuda acestor incursiuni pe teritoriul baladei – formația avea un catalog uriaș de rockeri și o întreagă istorie de comportament insolent și nesăbuit – ”băieții răi din Boston” au reușit să evite capcana Foreigner și să-și mențină statutul de trupă rock.
Istoria rock-ului mondial nu s-a scris ușor, Aerosmith este cea mai puternică mărturie, dar chiar impertinentul, scandalosul gură mare Steven Tyler ne-a arătat ce poate face o aripă de înger acolo unde cad și bubuie pietre rock.
Îngerul este salvat?
Doi băieți ursuzi și sănătoși, transportă o targă, purtând un înger trist, îmbrăcat în alb. Aripa îngerului a fost rănită, iar ochii îi sunt acoperiți cu un bandaj. Pictura nu spune ce s-a întâmplat, intrepretările înșiruindu-se precum șiragul de privitori.
Hugo Simberg, The Wounded Angel, Finland, 1903
Multitudinea de interpretări, poate, a fost chiar miza artistului finlandez Hugo Simberg (1873-1917). Privind, fiecare își creează propria poveste, versiune.
În tot procesul creației, care a durat câțiva ani, figura îngerului rănit a fost punctul central al operei lui Simberg, peisajul ales fiind unul real, Eläintarha Park din Helsinki, aleea de-a lungul golfului Töölönlahti existând și astăzi. În perioada aceea Eläintarha Park era un loc de promenadă a clasei muncitoare și multe instituții caritabile își aveau sediul în jurul lui, printre care ”Școala Fetelor Oarbe” și ”Căminul Schilozilor”. Din pictură reiese direcția celor 2 băieți și a îngerului rănit transportat, către cele 2 instituții. Îngerul poartă în mâna dreaptă un mănunchi de ghiocei, simbol al purității și renașterii.
În perioada realizării operei, Hugo Simberg suferea de meningită, pictura fiindu-i aliatul cel mai puternic în timpul recuperării.
Varianta originală a operei, în ulei, este expusă în Atheneum – Helsinki și a fost finalizată în anul 1903. Astăzi este considerată opera de referință a lui Hugo Simberg și a fost votata, în 2006, pictura națională a Finlandei.
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
