Este un adevăr universal recunoscut că publicul de oriunde, nu doar cel britanic, nu mai obosește în a reciti opera celebrei scriitoare Jane Austen. Așa se explică, probabil linia inepuizabilă de remake-uri din cinema și televiziune, unele atât de bizare precum ecranizările și cu zombie, până la celebrele cântece și dansuri de la Bollywood. De cele mai multe ori, muzica este inclusă precum un vehicul pentru a permite personajelor să se exprime sau pentru a accelera narațiunea.

Cum ar fi și o versiune muzicală în care întreaga distribuție este interpretată de cinci femei care se prezintă în rolul servitorilor? Iată că, în recenta montare de la Teatrul Excelsior, „Mândrie și prejudecată (un fel de)”, spectacolul de pe scenă încearcă să facă opera lui Austen mai accesibilă, grație muzicii originale și aranjamentelor muzicale semnate de Alexandru Suciu. Așadar, „Mândrie și prejudecată (un fel de)”, așa cum e pus în scenă de regizorul Alexandru Mâzgăreanu, e un spectacol care comunică relația tensionată cu materialul-sursă din veacul al XIX-lea.  Acest spectacol amuzant este o senzație pură. E un prelungit râs în hohote, o montare îndrăzneață care o face pe Jane Austen mai accesibilă și celor care o cunosc mai mult din ecranizări decât din lectura romanelor sale.

 

© Volker Vornehm

Autoarea Isobel McArthur a adăugat la gama modernizării operei lui Jane Austen versiunea ei senzațional de amuzantă, din secolul XXI, a scos de la naftalină povestea clasică despre mariaj, surori și pretendenți și a re-ambalat-o într-un format de succes. Nuanțele moderne își împletesc drumul prin narațiune până la un efect comic, dar păstrând un scenariu fidel scrierii lui Jane Austen. Includerea servitorilor ca naratori ne permite o înțelegere inteligentă a comentariilor și subtextelor sociale usturătoare pentru acele vremuri. Directorul de scenă a mizat pe farmecul unor talentate actrițe pe care le-a distribuit în această irevențioasă dramatizare în care iubirea se află în prim-plan, ascunsă printre subiecte precum bărbații, banii /averea și …microfoanele. Convențiile sociale din secolul al XVIII-lea se ciocnesc și se amestecă cu ideile secolului XXI despre rolul și importanța femeilor.

© Volker Vornehm

Intriga respectă îndeaproape firul narativ al romanului lui Jane Austen, iar distribuția exclusiv feminină, formată din cinci actrițe, întrupează atât servitori, cât și nobili, repovestind evenimentele din perspectiva servitorilor. Realizatorul a distilat și-a modernizat spiritul lui Jane Austen și a adăugat o mulțime de elemente moderne, inclusiv insinuări, cântece și elemente ușor licențioase. Textul lui Austen primeşte straie noi, iar iubirea, conotaţii actuale. Minimalismul se regăsește în decorul simplu, versatil pentru un astfel de spectacol. Scenografia funcțională semnată de Andreea Săndulescu, iar costumele create de Alexandra Boerescu au și-o vădită tușă modernă. Astfel, scena rotativă permite spectatorului să înțeleagă mai bine postura / poziția de servitor versus cea de personaj, încadrate și de iluminatul scenic (Lighting design: Alexandru Mâzgăreanu).

Permanenta tensiune dintre trecut și prezent servește ca o fereastră către anxietățile unor eroine pre-feministe. O pluralitate de imagini apare simultan: spectatorului îi sunt prezentate pe scenă acțiuni care se petrec foarte rapid, într-o permanentă alternare.

© Volker Vornehm

Echipa coordonată de Alexandru Mâzgăreanu lasă la vedere disconfortul lor față de normele sociale din epoca pre-victoriană. Camelia Pintilie, Dana Marineci, Oana Predescu, Ana Udroiu, Iulia Samson încadrează corect povestea aducându-le  pe servitoarele lui Austen din întunericul periferic și împingându-le cu capul înainte în lumina reflectoarelor, ca pe adevăratele eroine ale oricărei povești de dragoste….Adesea, spectatorul simte cum este spart «al patrulea perete» ale scenei și chiar e întrebat dacă „Cineva dorește lenjerie curată? ”. Din capul locului, se simte spiritul ‘teatrului marginal’, iar natura sa voit grosolană se dovedește o potrivire naturală, un echilibrul potrivit între dezamăgire și o atentă orchestrare (bonele filipineze din actualitatea românească ar fi deplin încântate de replicile acide din intro-ul spectacolului).

© Volker Vornehm

Cu siguranță, este o abordare foarte modernă, completată cu rafale de karaoke bine plasate pentru a compensa faimoasa „reprimare emoțională” a epocii, iar cele cinci actrițe bine antrenate (pregătire muzicală: Maria Alexievici) dau viață multor personaje celebre. Într-un ritm alert (mișcare scenică: Mariana Gavriciuc), asistăm la un vârtej de mândrie și prejudecăți – cu o mulțime de întorsături hilare.

Camelia Pintilie atinge performanțe nebănuite, extrem de convingătoare, atât în rolul Doamnei Bennet, cât și în cel al lui Fitzwilliam Darcy (o perfectă osmoză între nuanțele interpretative ale celebrilor Colin Firth și Matthew Macfadyen). Interacțiunile cu celelalte personaje întregesc paleta largă a expresivității acestei talentate actrițe.  De-a lungul celor două acte, Camelia Pintilie e o furtună de energie.

© Volker Vornehm

Dana Marineci îl întrupează  pe Charles Bingley împreună cu alte roluri auxiliare (sora snoabă a lui Bingley, Caroline, dar și prietena lui Elizabeth, umila Charlotte Lucas) și este remarcabilă în toate ipostazele. Elizabeth portretizată de gracila Oana Predescu este puternică și sarcastică, cântând cu o mare acuratețe o versiune usturătoare a piesei You’re So Vain  a lui Carly Simon, la prima întâlnire înțepătoare cu Darcy.

© Volker Vornehm

Într-o notă caustic-amuzantă, domnul Bennet este portretizat ca un scaun gol, acoperit cu un costum masculin. Adesea,  Doamna Bennet i se adresează scaunului, dar gluma nu devine niciodată obositoare, absurdul din acest dialog unidirecțional amintește, cumva,  de personajele Winnie și Willie din Happy Days de Samuel Beckett.

© Volker Vornehm

Ana Udroiu (Clara, Jane Bennet, George Wickham, Lady Catherine de Bourg), și Iulia Samson (Anne, Mary Bennet, Lydia Bennet, Domnul Collins, Doamna Gardiner ) nu numai că au o cronometrare genială, plină de comic, dar revărsează farmec și agilitate, cântând (de la Holding Out for a Hero până la Young Hearts Run Free) folosind cu mult haz recuzita (plușuri, harpă, cărți supradimensionate, microfoane, săbii, rame de tablou, valijoare, oale de noapte sau vaze japoneze). Și există karaoke! Cu siguranță nu este un musical, dar există o atmosferă indie, cu melodii de la The Marvelletes / Please, Mr. Postman la Chris de Burgh (excelentă Ana Udroiu în aroganta Lady Catherine de Bourg / Lady in Red!).

© Volker Vornehm

Actrițele schimbă cu mare viteză rolurile, alternând îmbrăcatul unei jachete sau smucitul unei rochii, iar ideea de idilă / romanță este mereu prezentă: dragostea dintre Jane și Bingley este tandră, în vreme ce tensiunea sexuală dintre Elizabeth și Darcy e – mai întâi – satirizată, apoi se simte sinceră. De asemenea, este și o dragoste nerostită, Charlotte apare ca o lesbiană ascunsă în spatele convențiilor (soția domnului Collins). Acest lucru devine amuzant, mai ales că publicul tânăr din sala de la Excelsior a primit cu o mirare vădit exprimată acțiunea celor două actrițe.

Regizorul își confirmă măiestria în a realiza o comedie usturătoare, devoalând inflexiunile unei epoci apuse, dar și pe cele rămase actuale, ilustrând obscuritatea din spatele luminii și vanitatea dosită după pereții înalți sau oglinzi. Cheia o găsim chiar în titlul spectacolului (*un fel de), fiindcă, de fapt, povestea este spusă în primul rând din unghiul servitoarelor. Toate evidențiază ideea că viața de personajelor, gospodăriile lor, pur și simplu nu ar putea funcționa fără ele.

© Volker Vornehm

Bunăoară, dacă îți plac răsturnările neașteptate ale comediei anarhice, unele dintre cele mai obraznice percuții din jur și poți sancționa poftelor nesăbuite de mobilitate socială, acesta este spectacolul pentru tine. Mândrie și prejudecată* (*un fel de)  revigorează scena adaptărilor celebre și ridică ștacheta pentru reinterpretările revigorante și inteligente ale clasicilor.

 

„Mândrie și prejudecată (un fel de)” de Isobel McArthur, după romanul „Mândrie și prejudecată” de Jane Austen

Traducere: Adrian Nicolae

Regie: Alexandru Mâzgăreanu

Decor: Andreea Săndulescu

Costume: Alexandra Boerescu

Muzică originală și aranjament muzical: Alexandru Suciu

Lighting design: Alexandru Mâzgăreanu

Pregătire muzicală: Maria Alexievici

Mișcare scenică: Mariana Gavriciuc

Producător delegat: Vasea Blohat

Distribuția:

Flo, Doamna Bennet, Fitzwilliam Darcy – Camelia Pintilie

Tillie, Charlotte Lucas, Charles Bingley, Domnișoara Bingley – Dana Marineci

Effie, Elizabeth Bennet – Oana Predescu

Clara, Jane Bennet, George Wickham, Lady Catherine de Bourgh – Ana Udroiu

Anne, Mary Bennet, Lydia Bennet, Domnul Collins, Doamna Gardiner – Iulia Samson

Foto: Volker Vornehm

Teatru și #MeToo – „ Oleanna ”