Marie, fecioară, grație deplină…

 Spirit dăruit de viață dintru început cu lumina cunoașterii, provenind dintr-o familie în care tatăl era pictor, iar mama o talentată pianistă, Charles Gounod (18 iunie 1818 – 18 octombrie 1893) își desăvârșește personalitatea prin filozofie și muzică, iar această combinație dă nota originalității sale artistice.

Compozitor, instrumentist, creator de muzică sacră, lucrări vocale, instrumentale și simfonice, precum și compoziții religioase, scriitor talentat (studiu de muzicologie asupra operei „Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart și cartea autobiografică „Memoriile unui artist”), distins cu „Premiul Romei” pentru activitatea sa prodigioasă, artistul lasă posterității o operă fundamentală în istoria artei lirice – ”Faust”, pe un libret de Jules Barbier și Michel Carre (după drama „Faust” a lui Johann Wolfgang von Goethe).

pinterest.com

Bangor Cathedral, cea mai veche din UK circa 525. Bangor, Gwynedd, Wales.

Această creație, considerată atipică între celelalte producții muzicale ale sale, îi va aduce faima de cel mai important compozitor francez al secolului al XIX-lea, fiind reprezentată de 314 ori pe diferitele scene ale Teatrului Liric din Paris până în 1869 și de 166 de ori între 1869 și 1875.

Opera „Faust” este adesea considerată capodopera lui Gounod și una dintre cele mai reprezentative opere din repertoriul liric. Elementul central al operei este contrastul dintre divin și profan, explorat prin muzica care alternează între pasaje de o frumusețe lirică pură și momente de intensitate dramatică. Aria „Salut! demeure chaste et pure” a lui Faust este un exemplu remarcabil de melodie lirică, în timp ce duetul final dintre Faust și Marguerite subliniază capacitatea lui Gounod de a transmite emoție profundă și complexitatea personajelor.

Roméo et Juliette este apreciată pentru modul în care Gounod a adaptat povestea clasică a lui Shakespeare la genul operatic. Aria „Je veux vivre” a Julietei este adesea evidențiată pentru vitalitatea și entuziasmul tineresc pe care îl exprimă, în timp ce duetul de iubire „Nuit d’hyménée” dintre Romeo și Julieta este considerat un moment culminant al operei, reflectând abilitatea compozitorului de a îmbina poezia textului cu muzica.

Strălucitor și autentic este însă într-o sensibilă compoziție –  „Ave Maria”,  suprapusă primului Preludiu din „Clavecinul bine temperat” de Johann Sebastian Bach, în care vocația sa teologică răzbate prin tonurile suave ale acestui imn închinat Fecioarei Maria. O audiție care e aptă să declanșeze în sufletul celor luminați sentimentul pur al apartenenței la o lume în care sacrul coexistă firesc alături de uman, pe care îl înnobilează prin manifestările sale vibrante, sensibile.

„Ideile muzicale îmi invadează mintea şi mă răscolesc ca şi bătaia din aripi a fluturilor şi tot ceea ce am de făcut este să întind mâna şi să încerc să îi prind.”

Compozitor emblematic al secolului al XIX-lea, Gounod a avut o influență semnificativă în muzica clasică, contribuind nu doar prin lucrările sale lirice, ci și prin compoziții sacre, muzică de cameră și lucrări orhestrale.

Periplu biografic

Charles Gounod s-a născut în Paris, Franța, în 1818, într-o familie cu puternice legături muzicale; mama sa era o pianistă talentată. Inițial, Gounod a studiat la Conservatorul din Paris, unde a câștigat multe premii, inclusiv prestigiosul Prix de Rome în 1839, care i-a permis să studieze muzica în Italia, la Villa Medici din Roma. Perioada petrecută în Italia a fost semnificativă pentru dezvoltarea sa muzicală, Gounod fiind profund influențat de muzica polifonică a lui Palestrina, precum și de lucrările lui Bach și Mozart, pe care le-a studiat îndeaproape.

Cariera și stilul artistic

După întoarcerea în Franța, Gounod a început să compună opere. „Faust” (1859), care este bazată pe drama lui Goethe, este considerată capodopera sa și una dintre cele mai reprezentative opere ale literaturii muzicale. Alte opere remarcabile includ „Roméo et Juliette” și „Mireille”. Gounod a fost cunoscut și pentru muzica sa sacră, cel mai notabil fiind „Missa Solemnis” pentru consacrarea Bazilicii Sainte-Clothilde din Paris și „Cecilia Mass”.

Stilul muzical al lui Gounod este adesea descris ca fiind echilibrat între lirismul romantic și claritatea clasică. Compozițiile sale sunt apreciate pentru melodiile lor expresive și armonia bogată. Gounod a avut un talent deosebit în a combina elementele teatrale cu muzica, ceea ce a făcut ca operele sale să fie extrem de populare și accesibile unui public larg. Opera lui reprezintă o punte între tradițiile muzicale clasice și emoția romantică, contribuind semnificativ la repertoriul muzical. Prin lucrările sale, Gounod a demonstrat o capacitate remarcabilă de a îmbina poezia, drama și muzica, lăsând o moștenire durabilă care continuă să inspire și să emoționeze publicul și muzicienii deopotrivă.

În zilele noastre, operele lui Gounod sunt interpretate cu o sensibilitate modernă, adesea încercând să găsească un echilibru între respectarea intențiilor compozitorului și abordarea inovațiilor teatrale și muzicale. Producțiile contemporane pot introduce regii inovatoare, decoruri minimaliste sau interpretări actualizate ale personajelor, pentru a face operele mai relevante pentru publicul de astăzi. De asemenea, înregistrările moderne ale lucrărilor lui Gounod adesea beneficiază de tehnologiile audio avansate, oferind o nouă perspectivă asupra detaliilor și nuanțelor muzicale.

Abordările moderne și interpretările contemporane continuă să demonstreze relevanța și frumusețea muzicii lui Gounod, demonstrând că operele sale rămân o sursă de inspirație și admirație. Prin combinarea respectului pentru tradiție cu inovația, muzica lui Gounod va continua să fie apreciată și interpretată pentru generații.

Ave Maria este titlul uneia dintre cele mai importante rugăciuni catolice. Textul ei este: „Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, Iisus. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin” (varianta lui Ioan Iosif de Camillis, în catehismul publicat în 1729). Rugăciunea (în latină): “Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum. Benedicta tu in mulieribus, et benedictus fructus ventris tui Iesus. Sancta Maria Mater Dei, ora pro nobis peccatoribus, nunc, et in hora mortis nostrae. Amen”. (Wikipedia)

Citiți și Muzica trebuie să fie pentru toată lumea….