Foarte frumos scrie Emanuel Iavorenciuc despre ie: Putem afirma că ia românească trece vertiginos de barierele țării noastre și se afundă în cultura universală, intrând fără dar și poate în aspectele emblematice ale prezenței umane de-a lungul istoriei. Domeniul comercial a fost influențat într-un mod decisiv de introducerea noului concept în materie de modă și vestimentație. Cum s-a și spus, ia românească a devenit chiar un subiect tabu pentru diferitele cercuri din România și din afara țării noastre. Așa cum și celelalte culturi își au elementele proprii, ia românească rămâne, pentru totdeauna și dintotdeauna, un element definitoriu al culturii românești. (aici întregul articol)

Colecția de modă a anilor 1940.

Cu adevărat, numai mâna de româncă neaoșă putea zămisli asemenea minunății care să străbată lumea în lung și în lat și niciodată să nu-și epuizeze farmecul. Fie că ilustrează elemente ale naturii sau simboluri legate de viața omului, cusăturile iei reprezintă, așa cum scrie și Florica Pățan (aici), o poveste a neamului însuși, în întâmplările lui de sărbătoare pomenite din moși-strămoși:

Istoria noastră este scrisă în veșminte prin aceste motive și simboluri meșteșugite, venite din adâncimi imemoriale de timp, din Cucuteni, sau Gumelnița, din neoliticul de acum 7.000 de ani, cu un mesaj și o poveste despre pământul și neamul nostru a căror conexiune se numește statornicie și unicitate, o poveste despre apartenența noastră la spațiul carpato-danubiano-pontic, cu rădăcini dintotdeauna aici. Descifrăm în ia românească pământul și florile, hora, momente ale vieții, trecerea dincolo, anotimpurile, cerul cu stelele și, între ele, stabila noastră existență. Costumul nostru popular seamănă și a fost numit templu, un imago mundi de simboluri, hierofanii, revelări de sacru care ne dau o identitate culturală unică, inimitabilă.

Așadar, nu e de mirare că femeile cu spirit și dragoste de frumos au făcut o fală din purtarea acestui obiect sacru de îmbrăcăminte, și iată câteva dintre ele, începând, bineînțeles, cu Regina-Mamă a românilor, cea mai devotată ambasadoare a culturii românești:

Regina Maria

Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută., spunea în testamentul către țară cea care, născută în altă parte a lumii, va deveni un simbol național al românilor.

„Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.” (“Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri”, de Constantin Argetoianu, Vol. 3)

Principesa Ileana a României, cunoscută și ca domnița Ileana

„După ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna în România, am fost ca și moartă. Nu împrejurările au fost greu de suportat, ci însăși nevoia de a trăi. Nu m-am îndoit nicio clipă de necesitatea fizică a prezenței mele pentru cei șase copii ai mei; dragostea mea pentru ei a rămas și atunci la fel de puternică. Dar în interior, <eul> esențial, pe care tot restul era construit, a suferit un șoc mortal când am fost îndepărtată de poporul meu.”

Câtă finețe avea fiica cea mică a Reginei Maria și a regelui Ferdinand: ”Am simțit totdeauna că, in ciuda tuturor suferințelor și nenorocirilor, dincolo de bine și de rău, există ceva care confera vieții rațiunea de a fi și stabilitate. Chiar și în cele mai întunecate clipe, pentru mine Dumnezeu este în ceruri iar în lume totul e în ordine […] Noi căi mi se deschid mereu, noi orizonturi se desfășoară in fața ochilor mei încântați, sursa nesecată de frumusețe și bucurie. Chiar și în cele mai întunecate ceasuri de deznădejde, am știut în adâncul ființei mele că, pâna și ele, mă vor ajuta să fac noi descoperiri, mă vor îmbogăți cu o învățătură mai profundă, mă vor pune în fața unei frumuseți și mai impresionante. Când am făcut greșeli cumplite și am trecut prin teribile experiențe aducătoare de beznă, în care mi-a fost dat să trăiesc sub etaloanele mele de viață, scânteia a continuat să mă conducă, și, în final, să ma elibereze. Vreau să le spun celor care pot păși pe această cale a disperării că am cunoscut chiar chinuitoarea dorință de a ma sinucide. Am fost împiedicata de două lucruri: de convingerea că nu aș face decât să adaug în mod ireparabil la păcatul originar; și sentimentul de responsabilitate față de cei pe care i-aș fi lăsat în urmă. Ce nu știam atunci, dar știu acum, este că aș fi jertfit marile bucurii pe care viața pământească mi le oferă – și nu m-aș fi lepădat de nenorociri.”

Maria Tănase

“Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”, îi scria Mariei Tănase  Brâncuși, artistul nostru neîntrecut, pe vremea când era îndrăgostit de ființa ei, de glasul și de portul ei…

Miss România 1931: Lafcovici Viișoreanu Constanța, cunoscută drept Tanți.

Sophia Loren, diva absolută, în ie românească

După părerea mea, frumuseţea nu începe cu faţa sau cu silueta, ci cu mintea.

Dacă poţi învăţa să-ţi foloseşti mintea cu aceeaşi uşurinţă cu care-ţi foloseşti puful de pudră, vei deveni cu adevărat frumoasă.

Ali McGraw în tinerețe, anul 1971

Mădălina Ghenea la Cannes

Orice s-ar spune, Mădălina Ghenea este una dintre cele mai frumoase femei care duc numele țării noastre în cele mai prestigioase evenimente artistice, culturale sau de modă ale lumii. Cu adevărat, secretul eleganţei constă în simplitate, spunea  Christian Dior, iar vorbele lui se potrivesc întocmai acestui tablou.

Penelope Cruz