Scena
19 mai 1962, Madison Square Garden, o mulțime de 15 mii de suflete aduse toate la gură, adunată să-și sărbătorească președintele, așteptare uriașă, liniște ca-ntr-un cosmos aparent încremenit înainte de explozie…
Boom!
Cu pași sfielnici de gheișă, într-o rochie de culoarea pielii, decorată cu peste 2.500 de cristale cusute manual, atât de strâmtă încât părea chiar pielea ei, apare, după trei chemări consecutive, Marilyn Monroe, face un zbenghi aerat și sonor microfonului și, cu cel mai întârziat și mai sexy oftat din lume, emite pe note joase și tulburătoare ca întreaga ei ființă, cel mai faimos Happy Biiiirthday To Youuu, Mr. President pe care avea să-l audă planeta.
The late Marilyn
La Madison Square Garden, New York, în data de 19 mai 1962, avea loc o gală de strângere de fonduri pentru Partidul Democrat, ocazie cu care era sărbătorită, cu 10 zile mai devreme, și ziua de naștere a președintelui american John F. Kennedy ,care împlinea 45 de ani.
Preşedintele a invitat-o pe Marilyn Monroe să îi cânte la aniversare, iar ea, într-o stare de anxietate dusă până la leșin, mascat doar de imensa ei grație și senzualitate, a reușit să interpreteze melodia „Happy Birthday, Mr. President” cu o voce şoptită, venită din alte tărâmuri.
Peter Lawford, actorul englez, cumnatul președintelui, i-a anunţat urcarea pe scenă în cuvinte pompoase și gesturi largi, sfârșind cu expresia “late Marilyn Monroe”; în luna august a aceluiași an se va dovedi că întârziata Marilyn întârziase pentru ultima oară pe scena vieții…
Pe scenă este purtat apoi, asemeni unei lectici în flăcări, un tort triumfal, în timp ce președintele se adresează mulțimii: „Acum mă pot retrage din politică, după ce mi s-a cântat ‘La mulți ani’ într-un mod atât de dulce și sănătos”, cu un soi de rânjet indescriptibil însoțit de pași răscoliți du-te vino .
Mai târziu în acea seară
Șeful studioului United Artists – Arthur Krim – a găzduit în acea seară o recepție privată, unde fotograful oficial al Casei Albe, Cecil Stoughton, surprinde singura fotografie cunoscută a presupusului triunghi amoros letal. Bobby se uită la fața lui Monroe, în timp ce doar spatele președintelui onorează fața camerei.
Robert Kennedy, Marilyn, John (Jack) Kennedy
(de la stânga la dreapta, cel mai în dreapta e istoricul Arthur Schlesinger Jr)
La aceeași petrecere, Marilyn Monroe o întâlnește pe Maria Callas.
Maria Callas și Marilyn Monroe
A doua zi
În loc să fie alături de soțul ei la gala din Madison Square și să acționeze la strângerea de fonduri, Jackie a preferat să se afle împreună cu copiii la proprietatea First Family’s Glen Ora, în afara Middleburgului, Virginia, bucurându-se de ceea ce ea numea „o viață bună și curată”.
Tot ea, adăuga pe sub sprâncenele ridicate, într-o conversație cu sora ei, Lee, „Viața este prea scurtă ca să-mi fac griji pentru Marilyn Monroe”.
Și culmea! a doua zi, Jackie era furioasă – nu pe președinte, ci pe fratele său: „Înțeleg că Bobby a fost cel care a orchestrat toată tărășenia”, îi spune ea cumnatei sale prin telefon, „Procurorul general este problema aici, Ethel. Nu președintele. Deci Bobby mă enervează, nu Jack. ” (sursa)
Poate că este un mod seniorial, pus la umbra pateticului, de a nu privi realitatea drept în ochi!
Citește și Cele mai frumoase femei
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
