Marea Egee își  poartă calm valurile calde până la țărmul argintat  și aduce din larg un cântec de dragoste și moarte care înfioară întreaga zare, lăsând posterității un nume emblematic: Maria Callas. Numai Grecia putea zămisli,  din sevele ei orfice, un destin atât de impresionant prin tragismul său înalt: între artă și iubire, Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulos (2.12.1923 – 16.09.1977), supranumită „La Divina”, „Regina della lirica”, ”Prima Donna assoluta” i-a fost hărăzită o ardere intensă, până la ultimele resorturi sufletești a căror pâlpâire s-a stins într-o tăcere absolută.

Alţii au hotărât că sunt făcută pentru cântec, pe vremea când n-aveam decât 4 ani şi când detestam asta. Iată de ce am avut dintotdeauna un sentiment de iubire şi ură pentru cântec.

tumblr.com

O operă începe cu mult înainte de ridicarea cortinei şi se termină cu mult după ce s-a lăsat cortina. Opera începe în imaginaţia mea, devine viaţa mea şi rămâne o parte a vieţii mele, cu mult timp după ce am părăsit clădirea operei.

Idolatrizată de publicul care o primea cu inima deschisă și neistovite urale, cea mai mare cântăreață de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XX-lea a avut la picioare scenele consacrate ale lumii: Covent Garden, Scala, Opera din Atena și Paris, Metropolitan Opera, dând augustă viață unor personaje celebre din operele lui Verdi, Puccini, Ludwig van Beethoven prin vocea ei cu un timbru divin, inconfundabil. Aceeași voluptuoasă pasiune o va distruge însă în intimitate, pentru că va iubi fatal, închinându-și sufletul unui bărbat celebru, de sub fascinația căruia nu se va putea sustrage niciodată: Aristotel Onassis.

 

tumblr.com

Maria Callas ;i Aristotel Onassis

Sfârșitul ei, la numai 53 de ani, consumat în singurătatea locuinței din Paris, devenită loc de recluziune după moartea lui Onassis, stă sub semnul incertitudinii, dar afirmația lui Placido Domingo, prietenul ei etern fidel, care a cunoscut-o îndeaproape, ar putea închide cercul speculațiilor: „Cred că n-avea nevoie să se sinucidă, era destul să se lase să moară de durere.“ Din vocea ei va răzbate ad aeternum dramatica încercare a femeii superior înzestrate cu frumusețe și talent de a găsi absolutul în marile pasiuni ale existenței sale, atâta timp cât valurile Egeei îi vor purta cenușa dincolo de asfințit.

Fie te naşti artist, fie nu. Şi rămâi artist, chiar dacă vocea ta nu mai e un foc de artificii. Artistul rămâne pentru vecie.

„Tot ceea ce trebuie ştiut despre mine se află în muzică”, spunea Maria Callas, iar rolul Violettei din „Traviata” de Verdi o dovedește cu prisosință.

Citiți și Romain Gary: Ai toată viața înainte…