Cel care inventa cuvinte
scoase din sân două
– foșneau a credință și vânt –
”Ia-le, sunt doar ale tale
repetă-le
cât poți de blând
când lângă tine
nu sunt
și să mă cauți ai vrea
prin norii albi
de sub pământ.”
Le luă, ca sfinte
și le ascunse
nu mai putea să-și scoată din minte
pe cel care
pentru ea inventase
cele două cuvinte.
foto tumblr.com
Citește și Când se dă ceasu-napoi
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
