ce să spună cine și când să înceapă
acest vernisaj cu pești istoviți de tăcere
sala coloanelor se umple de apă
până-n bărbie
toți o așteaptă, dar
ea se face că-ntârzie
bărbații din viața ei nu-i mai
poartă demult sâmbetele
i-a părăsit tocmai
când se băteau cu pumnii în piept
prea zăngăneau, pe tine
te privește cu coada ochiului
o îmbii, îi faci semne prietenoase
ca orbul, din depărtare
corăbiile de hârtie cară fructe exotice
ale tale au burta cusută
cu apă vie
se zbenguie peștii istoviți de tăcere

foto painting the great escape

Citește și atunci am părăsit orașul