ce să spună, cine și când să înceapă
acest vernisaj cu pești istoviți de tăcere

sala coloanelor se umple de apă până-n bărbie
toți o așteaptă, dar ea se face că-ntârzie

bărbații din viața ei nu-i mai poartă demult sâmbetele
i-a părăsit când se băteau cu pumnii în piept

pe tine te privește cu coada ochiului
o îmbii, îi faci semne ca orbul, din depărtare

corăbiile de hârtie cară fructe exotice
ale tale au burta cusută cu apă vie

se zbenguie peștii istoviți de tăcere

foto painting the great escape

Citește și atunci am părăsit orașul