știau prea bine ce-au de făcut ele
cu aerul
cu fumul subțire ce-ți ieșea din cadranul crăpat al obrazului
mulțumit că sub el fierbe vinul păcatului
de-a nu mai putea aştepta
moartea sau
ceața sau
beția, în sfârşit, iubirea.

e mai ușor să dăm târcoale cuvintelor până când încep să fumege
ca apoi să ne tuşim viețile în monograme
în nările celuilalt
să ne adulmecăm marginile perfect îndoite
cum fixezi cu degetele limbile unui ceas
care-a stat dislocând
cu blândețe
văzduhul.

foto pictura de Matt Talbert

Citește și nici nu mai știu