La limita dintre viață și moarte

Cineaștii de la Hollywood au fost întotdeauna cunoscuți pentru capacitatea de a folosi cele mai dramatice subiecte pentru filmele lor, iar tema morții premature nu este o excepție.

Când spui „Love Story”, automat te gândești la durerea provocată din pricina morții timpurii și nedrepte. Tema vieții și a morții a stat la baza multor melodrame, iar cineaștii de la Hollywood s-au preocupat mereu să redea cât mai emoționant lupta pentru supraviețuire. Pare greu și aproape imposibil de enumerat seria de titluri ale peliculelor care au stors lacrimile spectatorilor narând despre suferința produsă de boala sau de dispariția celor dragi. Multe opere ale artei cinematografice sunt dedicate problematicii bolilor incurabile și emoțiilor pe care le provoacă această suferință. Unul dintre cele mai strălucitoare exemple de filme de acest gen este „Dying Young”. Distribuția filmului include actori de prim rang de la Hollywood precum Julia Roberts, Campbell Scott, Vincent D’Onofrio care au reușit să transmită perfect starea emoțională a oamenilor cu care se confruntă problema de a fi sortiți să moară.

În anii ’90, acest Love Story ‘întors’ (în oglindă) a stârnit interesul publicului. La vremea apariției sale, în 1991, filmul „Dying Young”, semnat de Joel Schumacher, a obținut numeroase premii pentru coloana sonoră, dar și pentru interpretarea din rolul principal, a fermecătoarei Julia Roberts (People’s Choice Award, 1991). Filmul este o convingătoare analiză a dorinței universale de supraviețuire, dar și un portret intimist al unui cuplu de tineri. Astfel, Hilary O’Neil (Julia Roberts) este o tânără drăguță, dar fără prea mult noroc în dragoste și nici în muncă. Împlinirea era departe de frumușica cu păr arămiu. De cealaltă parte, apare Victor Gettes (Campbell Scott), un tânăr de 28 de ani bine educat, bogat și timid, bolnav de leucemie. Nici lui șansa nu i-a stat aproape. Prin urmare, tatăl lui Victor, un bogat om de afaceri o va angaja pe Hilary pentru a deveni îngrijitoarea personală a fiului său în perioada tratamentelor de chimioterapie. Desigur, diferențele de clasă, de educație, ne îndreaptă spre referințe celebre: „My Fair Lady” (mai îndulcit, prin vârsta apropiată dintre protagoniști) sau chiar la „Beauty and The Beast” (dacă ne gândim la condiția mai puțin fastă a eroului și la curtezanul necioplit al fetei/Frumoasei). Aici, complementaritatea funcționează cu brio până la un anumit punct al poveștii. Pentru singuraticul, intelectualul Victor, Hilary reprezenta ‘materia primă’ care trebuie modelată după imaginea lui – o miză irezistibilă.

Din start nepregătită pentru a se confrunta cu suferința, Hilary ar vrea să abandoneze noua slujbă, dar ceva lăuntric o reține, iar fata frumoasă, dar needucată, se implică activ în a-l ajuta pe Victor să se vindece. Când starea lui se mai ameliorează, cei doi tineri se mută în Mendocino și închiriază o casă lângă ocean. Treptat, relația schimbă vitezele, iar tinerii se îndrăgostesc. Pe măsură ce se cunosc, dorul lor reciproc de intimitate devine evident. Barierele culturale o ținuseră pe Hilary departe de tânărul elevat, dar adevărata intimitate cerea împărtășirea celor mai adânci secrete, cât și încrederea reciprocă, cu defectele și nesiguranța aferente. Dragostea față de asistenta sa, Hillary O’Neil, este singurul lucru care pare a-l reanima pe tânăr. Cu cât cuplul se apropie mai mult de intimitatea autentică, cu atât recurg mai mult la vechile trucuri de evaziune. El cedează crizelor de furie, iar ea vrea să fugă din nou. Descoperirea vine atunci când Victor și Hilary își deschid inimile și își împărtășesc cele mai profunde temeri.

Campbell Scott / Victor Geddes Dying Young (1991) Director: Joel Schumacher © IMAGO

Au experimentat bucuria împreună. Puterea vindecătoare a iubirii le permite să aleagă speranța în locul fricii de boală și de moarte. Victor i-a mărturisit fetei iubirea doar după ce a simțit că starea i s-a mai ameliorat. În consecință, când boala revine, îi ascunde asta lui Hilary, de teamă că, dacă află, va înceta să-l iubească. Pe de altă parte, Hilary intrase în relație după o viață întreagă de umilințe din partea mamei ei dominatoare și trădarea ultimului ei iubit. Parctic, îi era destul de  greu să creadă că este demnă de iubirea altuia. Când îl prinde pe Victor mințind (ascundea recidivarea bolii), toate fricile ei vechi revin la suprafață.

Julia Roberts & Campbell Scott Dying Young (1991) Director: Joel Schumacher © IMAGO

Conștiința morții, care este mereu undeva în jur, schimbă lumea pentru ambii îndrăgostiți. Hilary nu vrea ca Victor să moară, spunându-i: „Nu știi când vei muri… nimeni nu știe.” Ea adaugă: „Fie că trăiești sau mori, eu voi fi acolo”.

Conceptul de moarte este descris cu pricepere în filmul regizorului Joel Schumacher. Cu abilitate, cineastul îndreaptă camera de filmare de la boala lui Victor și ne lasă în admirație pentru prezența electrizantă a tinerei întrupate de irezistibila Julia Roberts. În cea mai mare parte a timpului, imaginea operează la nivelul unui teaser susținut de întrebarea agățată de dorințele lui Victor. Julia Roberts afișează combinația ideală pentru o ființă autosuficientă, dar extrem de vulnerabilă.

Pledoaria pentru iubirea ca antidot al morții devine și mai convingătoare când se conjugă cu arta și frumusețea naturii. Nimic mai potrivit pentru ‘o muză’ precum este juna întruchipată de senzuala roșcată Julia Roberts, căci Victor se lupta cu boala lucrând pentru teza de doctorat în Artă. Șarmantul pacient îi împărtășește, cu pasiune, asistentei sale detalii despre teza lui (despre artistul Gustav Klimt). Îi face plăcere să-i arate picturile erotice (nud) ale lui Klimt. Lider în mișcarea Art Nouveau (sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea), pasiunea lui Klimt pentru temele erotice l-a determinat să dezvolte un stil de pictură care a integrat figuri senzuale nud cu modele decorative, strălucitoare, colorate. Așadar, distribuirea Juliei Roberts a funcționat perfect pentru această melodramă escapistă îmbibată cu sentimente pentru Frumos.

Citiți și despre Cioran & Gustav Klimt

Așadar, și în cazul acestei pelicule boala incurabilă a alimentat un film de dragoste – corpul poate fi slab, dar inima este întotdeauna dispusă. Directorul de imagine susține povestea căci totul este fie nuanțat cu o strălucire eterică, aurie, fie iluminat din spate, pentru un efect dramatic elegant. Un alt element esențial (ca în orice melodramă onestă) este muzica semnată de James Newton Howard, în care tânguirea saxofonului amplifică profunzimea emoțiilor.

Și, mai important, „ Dying Young” este o reușită în cele din urmă pentru că întruchipează acea speranță secretă în care cei mai mulți dintre noi ne dorim atât de disperat să credem: iubirea poate cuceri totul, chiar și moartea.

Regia: Joel Schumacher

Scenariul: Marti Leimbach  și Richard Friedenberg

Imaginea: Juan Ruiz Anchía

Montajul: Robert Brown și Jim Prior

Muzica: James Newton Howard

Distribuția:

Julia Roberts – Hilary O’Neil

Campbell Scott – Victor Geddes

Vincent D’Onofrio – Gordon

Colleen Dewhurst – Estelle Whittier

Ellen Burstyn – Mrs. O’Neil

David Selby – Richard Geddes

Durata: 111 min.

Mădălina Dumitrache

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.