În careta cu regrete te-am lăsat
Caii o luaseră razna de-atâta dragoste
biciuită pe spinarea lor
cu spume albastre.
Am sărit din mers
tu nu mă mai iubeai demult
rău îmi era
de la serpentine.
S-a răsturnat în uitare
Doar caii aleargă și-acum
bezmetici și albaștri.
Citește și În capcana gândurilor
- foto tumblr.com
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
