Era pe când la concurs

se scoteau posturile cheie

Neocupat și ușor bombat, rămăsese

Buricul Pământului

Încă nimeni,

calificat, nu se dovedise

și miezul lucrurilor, discret începu

să palpite

chiar orizontul, calm pân-atunci, își ieși

din orbite

îndepărtând cu tulbure-albastru vestita, superba sa linie.

Apăru atunci EA, zgâtie,

împinsă de la spate

de șapte – cele mai frumoase – fapte

înscrise cu filigran de sânge în cel mai impresionant,

convingător,

memoriu de activitate.

Dintr-o privire înverzi toate pădurile

făcu să cânte  inimi și peștii să zboare din râuri moarte

ghețari împietriți se sărutară-n tăișuri

pe mușchiul dorului crescură fragi și noi

înțelesuri…

De-atunci, irevocabil,

s-a dat știre vântului

EA este regina și Buricul

Pământului.

foto tumblr.com

Citește și Sinapsă