ai măsurat de o mie de ori
și-a mie una
am izbucnit în hohote, dar taie o dată!
din apa aceasta-s făcută
ce dacă e-n plus, malul abrupt
va ispiti antilopele gnu, aducătoare de ploaie
iar de nu,
voi lua un lotus și
îl voi crește ca pe copilul nostru
însetat și rotund
mă va-ntreba despre unelte, tipare
respirație și ambitus.
croind așa la bucăți inexacte de apă
meșterul rostogoli plozii
încet,
puțin mai departe.
foto flickr.com
Citește și matrici
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
