Cai din baloane de săpun
trăgeau de-a curcubeul noaptea
peste zi
dura-dura se-auzea
pe-o pantă de suflet
înclinată periculos spre brațele tale
deschise – închise periodic de mărunte legi
scrise pe-o piatră filosofală
perioada nu era calculată
și nici eu
vreodată să-mi împreun
palmele-amândouă la buze
le duc la frunte și-ți spun
te rog
fierbinte mai adu-mi un Crăciun.
foto tumblr.com
Citește și Nebundelegat
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.