Avicenna, cunoscut și sub numele său arab, Ibn Sina sau Abu Ali al-Husayn ibn Abd Allah ibn Sina (7 august 980-22 iunie 1037 d.Hr.), a fost un polimat persan care a avut contribuții semnificative în mai multe domenii, inclusiv medicină, astronomie, matematică, filozofie, geologie și chiar poezie. El este adesea numit „părintele medicinei moderne” și este cel mai faimos pentru scrierile sale în medicină, în special „Canonul medicinei” („Al-Qanun fi al-Tibb”).
Educația – copilul-minune
Avicenna a crescut într-o familie de învățați, ceea ce i-a favorizat dezvoltarea și studiul timpuriu.Tatăl său, Abdullah, era un învățat respectat în domeniul științelor islamice și a avut un rol semnificativ în educația timpurie a lui Avicenna. Acest mediu propice pentru învățare l-a ajutat pe Avicenna să se dezvolte ca un copil-minune, ajungând să stăpânească multe dintre științele vremii sale în adolescență. Se spune că a învățat întregul Coran de la vârsta de 10 ani și că s-a aventurat în domenii avansate de filozofie și știință în adolescență. El a fost un autodidact în mare măsură și a atins înțelegerea profundă în multe domenii ale științei și filozofiei foarte devreme. Chiar dacă a avut câțiva profesori în primii ani, Avicenna a fost în mare măsură autodidact. Se povestește că a citit lucrarea „Metafizica” a lui Aristotel de peste 40 de ori, încercând să o înțeleagă, și că nu a reușit până când nu a citit un comentariu asupra operei scris de al-Farabi. Astfel, studiul lui Avicenna oferă perspective unice asupra evoluției cunoașterii umane și a dialogului intercultural. El rămâne o figură emblematică a gândirii universale și un exemplu al potențialului uman de a construi poduri între diverse tradiții de gândire.
„Medicina este știința prin care se recuperează sănătatea oamenilor și se luptă împotriva bolilor și afecțiunilor.”
„Când doctorul nu știe ce are pacientul și când pacientul nu știe ce are doctorul, doctorul este un șarlatan și pacientul este norocos.”
„Calea către cunoaștere este un drum lung, iar primul pas este umilința.”
„Oamenii de știință se împart în trei categorii: cei care caută fără să găsească, cei care găsesc fără să caute și cei care găsesc după ce au căutat.”
„Cunoașterea vine din învățare și înțelepciunea vine din trăire.”
„Din cauza ignoranței, mulți oameni se îndoiesc sau resping lucrurile care sunt adevărate și reale. Cunoașterea, pe de altă parte, este abilitatea de a percepe realitatea și a o accepta.”
Avicenna (pinterest.com)
Opera lui Avicenna. ”Canonul medicinei” ((în arabă: القانون في الطب, Al-Qanun fi al-Tibb)
Aceasta este cea mai cunoscută operă a lui Avicenna și a rămas un text standard în medicină atât în lumea islamică, cât și în Europa pentru mai multe secole. Cartea combină cunoștințele antice grecești (în special ale lui Galen) cu observațiile și descoperirile proprii ale lui Avicenna. În opera sa, Avicenna a contribuit și la evoluția farmacologiei, în studiile sale a enumerat proprietățile a sute de plante și substanțe medicinale și a descris cum pot fi utilizate în tratamente. Avicenna a combinat cunoștințele medicale ale grecilor antici, în special ale lui Hippocrate și Galen, cu observațiile și inovațiile din lumea islamică. A fost unul dintre primele texte care au descris bolile contagioase, metodologia clinică și teste clinice.
„Al-Qanun fi al-Tibb” (”Canonul medicinei”), a fost folosită ca manual standard în Europa și în lumea islamică timp de secole. Era atât de influent încât a fost studiat în universitățile din Europa până în secolul al XVII-lea, fiind un text standard în universitățile europene și reușind să influențeze modul în care medicina a fost predată și practicată pe continent pentru secole.
Ca elemente inovative, Avicenna a descris multe afecțiuni și simptome medicale cu mare precizie, unele dintre ele fiind menționate pentru prima dată în „Canon”, cum ar fi recunoașterea rolului tuberculozei în cauzarea sângerărilor interne. De asemenea, a oferit recomandări pentru ameliorarea chirurgiei, promovând utilizarea suturilor și recomandând testarea instrumentelor chirurgicale pe piele și haine înainte de utilizarea lor pe pacienți.
„Canonul medicinei” este structurat în cinci cărți
- Cartea I: Tratează principiile generale, elementele, temperamentele și umorile (fluidele corporale).
- Cartea II: Abordează „Simple Drugs” sau remedii simple, adică substanțe terapeutice neamalgamate sau nepreparate.
- Cartea III: Se ocupă de bolile specifice ale anumitor organe și părți ale corpului, de la cap până la degetele de la picioare.
- Cartea IV: Tratează bolile care, deși au manifestări în părți specifice ale corpului, sunt considerate boli sistemice (de exemplu, febra sau intoxicația).
- Cartea V: Se concentrează pe compuși și formule farmaceutice, prezentând peste 650 de formulări de medicamente.
Filozofie. Psihologie. Epistemologie
Avicenna a fost influențat de filozofia aristotelică și a oferit contribuții unice la filozofia islamică, inclusiv idei legate de existența lui Dumnezeu, natura sufletului și problemele legate de cunoaștere. El a argumentat existența lui Dumnezeu ca o necesitate logică, folosind „argumentul ființei necesare”. El credea că, în timp ce multe lucruri există contingente (adică ar putea exista sau nu), trebuie să existe o sursă care există din necesitate și care este cauza existenței tuturor celorlalte. Distincția dintre esență și existență l-a preocupat în mod special: între esența unui lucru (ceea ce face ca acel lucru să fie ceea ce este) și existența acestuia (faptul că există), există o delimitare clară, a spus gânditorul. Această distincție a avut un impact profund asupra filozofiei ulterioare, în special asupra filozofiei scolastice europene.
În legătură cu teoria cunoașterii, Avicenna a crezut că sufletul uman este nemuritor și că are capacitatea de a cunoaște realitatea prin intermediul intelectului. El a discutat despre diferitele etape ale cunoașterii și rolul memoriei și imaginației în acest proces. În ceea ce privește raportul dintre părțile ființei umane, credea că sufletul este independent de corp, Avicenna a recunoscut și interacțiunea complexă dintre cele două, în special în ceea ce privește percepția și mișcarea. Avicenna a văzut corpul uman ca un întreg interconectat, în care mintea și corpul sunt strâns legate. El a pus un accent puternic pe echilibrul dintre umori (inspirat din Galen) pentru menținerea sănătății și pe importanta dietei și stilului de viață.
Medicină și Știință
Pe lângă „Canonul medicinei”, Avicenna a scris și despre alte aspecte ale științei, cum ar fi chimia, astronomia și geologia. El a fost cunoscut pentru abordarea sa metodică și pentru insistența sa asupra observației și experimentării. De exemplu, el considera că lumina este formată dintr-un flux de particule, produse în Soare și în flăcările de pe Pământ, care călătoresc în linii drepte și se reflectă de obiectele pe care le lovesc. Și-a dat seama, înainte de cercetătorii moderni, că refracția este rezultatul vitezei diferite cu care lumina călătorește în apă față de aer.
A folosit mai multe argumente logice pentru a susține afirmația sa că vederea nu este rezultatul unei lumini interioare care iese din ochi pentru a examina lumea din jur, ci este exclusiv rezultatul luminii care intră în ochi din lumea exterioară – realizând că „imagini reziduale” cauzate de o lumină puternică persistă atunci când ochii sunt închiși și deducând că acest lucru poate fi doar rezultatul unui factor extern care afectează ochii. Inversând practic teoria extro-misivă a lui Euclid, a formulat ideea unui con emanând din exteriorul ochiului, intrând și formând astfel o imagine în interiorul ochiului – introducând astfel ideea modernă a razei de lumină.
Posteritatea lui Avicenna
Pe parcursul timpului, Avicenna (Ibn Sina) a fost subiectul multor comentarii, laudative sau critice, din partea diferiților gânditori, filozofi și istorici. Reacțiile față de opera și personalitatea sa au variat în funcție de contextul cultural, religios și istoric. Mulți gânditori musulmani, în special cei din tradiția peripatetică, au avut o mare admirație pentru Avicenna și au considerat că el a continuat și a perfecționat gândirea lui Aristotel. Cu toate acestea, Avicenna a avut și critici în lumea islamică. Unii gânditori, precum al-Ghazali, l-au criticat pentru viziunile sale considerate neortodoxe sau pentru tendința sa de a combina filozofia greacă cu teologia islamică.
În Europa, lucrările lui Avicenna au fost traduse în latină în Evul Mediu și au devenit esențiale pentru învățământul universitar european. În special „Canonul medicinei” a avut o influență semnificativă asupra învățământului medical.Filozofi ca Thomas Aquinas l-au studiat și l-au citat pe Avicenna, chiar dacă uneori l-au criticat pentru anumite puncte de vedere, în special cele legate de distincția dintre esență și existență.
În Renaștere, Avicenna a continuat să fie o sursă de inspirație, deși interesul pentru el a scăzut treptat pe măsură ce Europa s-a îndreptat spre umanism și gândirea modernă. Istoricilor le place îndeosebi să sublinieze rolul lui Avicenna ca punte între gândirea antichității grecești și Renașterea europeană. Avicenna a fost o figură-cheie în transferul de cunoaștere de la lumea greco-romană la lumea islamică și, ulterior, la Europa medievală. Prin traducerea și comentarea operei sale, s-a realizat un dialog intercultural valoros.
În lumea contemporană, Avicenna este adesea amintit ca un exemplu al înfloririi științei și filozofiei în lumea islamică medievală și ca dovadă a schimburilor culturale dintre Est și Vest. Modul în care a abordat problemele dintr-o perspectivă holistică, încercând să integreze diferite ramuri ale cunoașterii. Această abordare integrativă este relevantă și în contextul contemporan, unde interdisciplinaritatea este tot mai apreciată.
În Iranul modern, țara sa natală, Avicenna este considerat un erou național în Iran. Există monumente și instituții dedicate lui, iar ziua lui de naștere este sărbătorită ca Ziua Națională a Medicului. Mormântul său din Hamadan este o dovadă a celebrității sale, fiind un loc de pelerinaj nu doar pentru oameni de știință, ci și pentru turiști. Deși a ajuns într-o stare avansată de degradare până la începutul secolului al XX-lea, Osler a remarcat că „marele persan are încă mulți adepți, deoarece mormântul său este frecvent vizitat de pelerini, printre care se spune că vindecările nu sunt rare”. În anii 1950, mormântul a fost renovat și transformat într-un mausoleu impresionant, împodobit cu un turn grandios inspirat din stilul Mughal, iar un muzeu și o bibliotecă cu 8.000 de volume au fost adăugate de asemenea. Locul de odihnă al lui Avicenna rămâne o oprire importantă pentru turiștii din regiune. Acum, la fel ca și în timpul vieții sale, marele medic și filozof continuă să atragă atenția cercetătorilor și publicului deopotrivă.
