Autismul sub lupă

!!!Conform ultimului raport publicat de Centers for Disease Control and Prevention USA, 1 copil din 36 este diagnosticat cu tulburare de spectru autist!!! 

De-a lungul vremii, autismul a trecut de la a fi un subiect puțin înțeles și adesea stigmatizat, la un domeniu al medicinei și psihologiei care atrage atenție internațională și resurse semnificative de cercetare. Această călătorie, de la descoperirea inițială la studiile contemporane avansate, reflectă nu doar evoluția înțelegerii noastre științifice, dar și schimbările în modul în care societatea percepe diversitatea neurologică.

Începuturile

Termenul de „autism” a fost utilizat pentru prima dată de psihiatrul elvețian Eugen Bleuler în 1911, referindu-se la retragerea în sine și detașarea de realitatea externă observată la pacienții cu schizofrenie. Eugen Bleuler a fost un psihiatru elvețian influent, născut pe 30 aprilie 1857 și decedat pe 15 iulie 1939, cunoscut în special pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul psihiatriei și pentru introducerea termenului de „schizofrenie”. Bleuler a fost un pionier în înțelegerea și tratamentul bolilor mintale, abordând psihiatria cu o perspectivă inovatoare și umanistă.

După ce a obținut titlul de doctor în medicină, Bleuler și-a început cariera ca medic psihiatru la un spital din Zürich, unde și-a dedicat mare parte din activitate cercetării bolilor mintale. A devenit ulterior directorul clinicii psihiatrice Burghölzli din Zürich, un centru renumit pentru cercetare și tratament în psihiatrie.

Una dintre cele mai notabile contribuții ale lui Bleuler a fost redefinirea conceptului de demență precoce (Dementia Praecox), termen utilizat la acea vreme pentru a descrie o serie de tulburări psihice ce debutează în tinerețe. Bleuler a propus termenul de „schizofrenie” pentru a reflecta ceea ce el considera a fi natura esențială a bolii, adică „despicarea minții” (schizo = despicare, phren = minte). Această nouă denumire a evidențiat ideea lui Bleuler că tulburarea se caracterizează printr-o ruptură între gândire, emoție și comportament, mai degrabă decât printr-o demență progresivă. Bleuler a fost de asemenea cunoscut pentru adoptarea și promovarea unor metode de tratament mai umane pentru pacienții cu boli mintale, precum și pentru interesul său în psihanaliză. A fost unul dintre primii psihiatri care a recunoscut importanța ideilor lui Sigmund Freud, încercând să integreze teoria psihanalitică în practica psihiatrică, deși nu a fost întotdeauna de acord cu toate aspectele teoriei freudiene.

Deși Bleuler a fost influențat de Freud, el a avut propriile sale teorii despre inconștient și mecanismele psihice. A introdus termeni precum „ambi-valență” și „autism” (folosit inițial pentru a descrie retragerea interioară de realitatea exterioară la pacienții schizofrenici), care au fost ulterior adoptați și adaptați în alte contexte în domeniul psihiatriei.

Eugen Bleuler este amintit ca un reformator al psihiatriei, care a influențat profund modul în care bolile mintale sunt înțelese și tratate. Prin introducerea termenului de schizofrenie și prin abordările sale inovatoare în tratamentul și conceptualizarea bolilor mintale, Bleuler a lăsat o moștenire durabilă în domeniul sănătății mintale. Munca și ideile sale continuă să influențeze psihiatria și psihologia contemporană, reprezentând un pas important în evoluția îngrijirii psihiatrice.

Simptomatologie

Simptomele autismului pot varia semnificativ de la o persoană la alta, dat fiind faptul că autismul este considerat un spectru de tulburări. Cu toate acestea, există anumite trăsături și comportamente comune care sunt adesea asociate cu tulburările din spectrul autismului (TSA). Aceste simptome se împart de obicei în două categorii principale: dificultăți în interacțiunile sociale și comunicare, și modele repetitive de comportament sau interese restrânse.

Dificultăți în interacțiunile sociale și comunicare

  • Contactul vizual redus: Persoanele cu TSA pot evita contactul vizual sau pot avea dificultăți în a-l menține.
  • Întârzieri în dezvoltarea limbajului: Multe copii cu autism pot întârzia să vorbească sau pot să nu dezvolte deloc abilități de vorbire.
  • Dificultăți în a înțelege emoțiile altora: Persoanele cu autism pot avea probleme în a interpreta expresiile faciale, tonul vocii sau gesturile care indică emoțiile altora.
  • Interacțiuni sociale limitate: Copiii sau adulții cu TSA pot prefera să fie singuri, pot avea dificultăți în a face prieteni sau pot fi indiferenți la interacțiunile sociale.
  • Dificultăți în comunicarea non-verbală: Pot exista provocări în utilizarea și înțelegerea gesturilor, expresiilor faciale sau altor forme de comunicare non-verbală.
  • Replici repetitive sau neobișnuite în conversație: Acest lucru poate include ecoulismul (repetarea cuvintelor sau frazelor spuse de alții) sau folosirea unui limbaj neobișnuit, formal.

Modele repetitive de comportament sau interese restrânse

  • Comportamente repetitive: Acestea pot include mișcări repetitive ale corpului, cum ar fi legănarea, fluturarea mâinilor sau rotirea.
  • Rutine sau ritualuri rigide: Multe persoane cu TSA insistă pe rutine zilnice stricte și pot avea dificultăți în a face față schimbărilor, chiar și celor minore.
  • Interese intense și înguste: Copiii sau adulții cu autism pot dezvolta interese foarte specifice sau obsesive în anumite subiecte.
  • Hipersensibilitate sau hiposensibilitate senzorială: Persoanele cu autism pot fi excesiv de sensibile la stimuli senzoriali, cum ar fi sunetele, luminile, gusturile sau texturile, sau pot căuta stimuli senzoriali intensi.
  • Utilizarea obiectelor în moduri neobișnuite: De exemplu, înclinația către a învârti obiecte sau a se concentra pe părți neobișnuite ale jucăriilor.

Este important de menționat că prezența acestor simptome variază semnificativ între indivizi și că multe persoane cu TSA pot avea abilități remarcabile în anumite domenii, cum ar fi memoria, arta, matematica sau muzica. Diagnosticarea TSA implică o evaluare cuprinzătoare efectuată de profesioniști în sănătatea mintală, care ia în considerare istoricul de dezvoltare al individului și o gamă largă de comportamente.

Mai departe…

Conceptualizarea modernă a autismului ca spectru de tulburări de dezvoltare a început în anii 1940, când doi cercetători, Leo Kanner din Statele Unite și Hans Asperger din Austria, au descris în mod independent copii care prezentau trăsături asemănătoare, dar distincte, de comportament social și comunicare.

Leo Kanner

Leo Kanner a fost un psihiatru austriac-american renumit pentru descrierea sa pionieră a autismului infantil. Născut pe 13 iunie 1894 în Klekotów, Austro-Ungaria (acum parte din Ucraina) și decedat pe 3 aprilie 1981 în Sykesville, Maryland, SUA, Kanner a avut contribuții semnificative la înțelegerea tulburărilor de dezvoltare la copii și este adesea considerat unul dintre fondatorii psihiatriei copilului și adolescenților în Statele Unite.

După ce a obținut diploma de medicină la Universitatea din Berlin în 1921, Kanner s-a mutat în Statele Unite în 1924, unde și-a început cariera academică și clinică. A devenit șeful primului serviciu de psihiatrie pediatrică la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, o poziție pe care a deținut-o timp de mai multe decenii. În 1943, Kanner a publicat un studiu intitulat „Autistic Disturbances of Affective Contact”, în care a descris 11 copii care prezentau un model de comportament ce includea dificultăți în interacțiunile sociale, o dorință intensă pentru monotonie și abilități remarcabile în anumite domenii, toate acestea fiind caracteristici pe care le-a considerat inerente, și nu dobândite din mediu. Kanner a folosit termenul „autism infantil timpuriu” pentru a descrie această condiție, marcând astfel prima utilizare clinică a termenului „autism” în sensul său modern.

Contribuția lui Kanner a fost crucială în diferentierea autismului infantil de schizofrenie, o confuzie comună la acea vreme în domeniul psihiatriei. Kanner a subliniat că autismul este o condiție distinctă, care se manifestă de la o vârstă fragedă, spre deosebire de schizofrenie, care are adesea un debut mai târziu în viață.

Deși munca lui Kanner a fost revoluționară, ea nu a fost lipsită de controverse. Inițial, el a sugerat că părinții copiilor cu autism, pe care i-a descris ca fiind foarte intelectuali și reci emoțional, ar putea contribui la dezvoltarea condiției prin lipsa căldurii afective. Această teorie a „frigiderului matern” a fost ulterior respinsă și criticată pentru că a pus vina pe părinți pentru condiția copiilor lor. În ciuda acestor controverse, contribuțiile lui Leo Kanner la înțelegerea autismului au avut un impact profund și durabil. Munca sa a deschis calea pentru cercetările ulterioare în domeniul autismului și a schimbat fundamental modul în care profesioniștii din domeniul sănătății mintale abordează și înțeleg tulburările de dezvoltare la copii. Astăzi, Kanner este amintit ca o figură cheie în istoria autismului, al cărui lucru a pus bazele pentru progresele ulterioare în diagnosticul și tratamentul acestei condiții complexe.

Momentul Asperger

Hans Asperger a descris un „psihopat de tip autist”, identificând o formă de autism ce implică abilități lingvistice și cognitive neafectate, cunoscută ulterior ca Sindromul Asperger.

Hans Asperger a fost un pediatru austriac renumit pentru descrierea sa a unei forme de autism, ulterior numită Sindromul Asperger, în anii 1940. Născut pe 18 februarie 1906 la Viena, Austria, și decedat pe 21 octombrie 1980, Asperger a contribuit semnificativ la înțelegerea autismului și a tulburărilor de dezvoltare la copii. Asperger a lucrat ca director al Curții Educaționale de la Universitatea de Medicină din Viena, unde și-a dedicat cariera înțelegerii și tratamentului copiilor cu diverse tulburări de dezvoltare. În 1944, Asperger a publicat un studiu în care descria patru copii care prezentau trăsături caracteristice precum dificultăți în interacțiunile sociale, comportamente repetitive și interese înguste, dar care aveau abilități lingvistice și cognitive păstrate sau chiar avansate în anumite domenii.

Termenul „Sindromul Asperger” a fost folosit pentru prima dată de psihiatrul britanic Lorna Wing în anii 1980, bazându-se pe lucrarea lui Asperger, pentru a descrie un grup de copii care prezentau trăsături asemănătoare celor descrise de Asperger, dar care nu se încadrau în diagnosticul clasic de autism. Această formă de autism de funcționare înaltă a fost recunoscută ulterior ca fiind distinctă și a fost inclusă în manualele de diagnostic din domeniul psihiatriei. În ultimii ani, figura lui Hans Asperger a fost subiectul unor controverse, în special în legătură cu rolul său în timpul regimului nazist. Cercetările au sugerat că Asperger ar fi putut fi implicat în programul nazist de eugenie, inclusiv trimiterea copiilor cu dizabilități la clinici unde erau eutanasiați. Aceste descoperiri au dus la o reevaluare critică a moștenirii lui Asperger și a contribuțiilor sale la domeniul autismului.

În ciuda acestor controverse, lucrările lui Asperger au avut un impact semnificativ asupra modului în care autismul este înțeles și tratat. Conceptul de spectru al autismului, care recunoaște o gamă largă de abilități și dificultăți, își are rădăcinile parțial în observațiile lui Asperger. În 2013, Sindromul Asperger a fost integrat în categoria tulburărilor din spectrul autismului (ASD) în DSM-5, reflectând o înțelegere mai nuanțată a acestei condiții complexe.

Astăzi, moștenirea lui Hans Asperger rămâne complexă, împletind contribuții semnificative la știința autismului cu aspecte istorice controversate. Munca sa continuă să inspire și să informeze cercetările și tratamentele pentru persoanele din spectrul autismului, chiar dacă comunitatea științifică și cea mai largă reflectă asupra aspectelor etice ale istoriei sale.

tumblr.com

Cercetarea modernă

Anii următori au adus atât progrese, cât și controverse în domeniul autismului. În anii 1960 și 1970, teoriile psihanalitice, care puneau greutatea autismului pe relațiile părinte-copil, au fost în cele din urmă respinse în favoarea înțelegerii bazate pe cercetare a cauzelor biologice și genetice. Această schimbare de paradigmă a permis dezvoltarea intervențiilor și terapiilor bazate pe dovezi.

În ultimele decenii, cercetarea în domeniul autismului a explodat, susținută de progrese în genetica moleculară, neuroimagistică și psihologie cognitivă. Studiile genetice au dezvăluit că autismul este extrem de eterogen, cu sute de gene implicate, fiecare contribuind în mică măsură la spectrul tulburărilor din autism. Această complexitate genetică a dus la înțelegerea autismului ca pe un spectru larg, care include o gamă variată de abilități și provocări.

Pe măsură ce înțelegerea științifică a crescut, la fel a crescut și mișcarea pentru neurodiversitate, care pledează pentru acceptarea diferențelor neurologice ca variații normale ale funcționării umane. Această perspectivă subliniază importanța sprijinului și adaptării mediului, mai degrabă decât a „vindecării” autismului.

Viitorul autismului

De ce au crescut atât de mult cazurile de autism în ultima vreme? Creșterea numărului de cazuri de autism identificate în ultimele decenii a stârnit multe dezbateri și cercetări în comunitatea științifică. Nu există un singur motiv clar pentru această creștere, dar cercetătorii cred că mai mulți factori contribuie la această tendință:

  • Criterii de diagnostic extinse: În ultimii ani, criteriile de diagnostic pentru tulburările din spectrul autismului s-au lărgit, permițând identificarea unui număr mai mare de cazuri. Introducerea noțiunii de „spectru” reflectă această diversitate în simptome și severitate.
  • Conștientizarea crescută: Există o conștientizare și o recunoaștere mult mai mare a autismului atât în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății, cât și în rândul publicului larg. Acest lucru duce la o detectare și o referire mai timpurie pentru evaluare și diagnostic.
  • Genetica: Cercetările au identificat numeroși factori genetici asociați cu autismul. Deși nu există o „genă a autismului”, multe variații genetice diferite par să crească susceptibilitatea la autism.
  • Influențe de mediu: Anumiți factori de mediu, inclusiv vârsta părinților, expunerea la anumite substanțe în timpul sarcinii și complicațiile la naștere, sunt cercetați pentru legăturile lor potențiale cu autismul.
  • Diagnosticări la vârste mai înaintate: Pe măsură ce înțelegerea autismului s-a îmbunătățit, mai multe persoane sunt diagnosticate la vârste mai înaintate, inclusiv adolescenți și adulți, care ar fi putut rămâne nedetectați în trecut.
  • Îmbunătățirea accesului la servicii: În unele cazuri, creșterea numărului de diagnostice poate fi influențată și de accesul îmbunătățit la servicii de evaluare și diagnostic, în special în zonele urbane și în comunitățile cu resurse mai bune.
  • Variații regionale și culturale: Incidența autismului poate varia semnificativ între diferite regiuni și culturi, datorită diferențelor în recunoașterea simptomelor, accesul la servicii de diagnostic și atitudinile culturale față de tulburările de dezvoltare.

Este important de menționat că, deși creșterea numărului de cazuri de autism raportate poate părea alarmantă, aceasta nu înseamnă neapărat că incidența reală a autismului în populație este în creștere într-un ritm similar. Multe dintre aceste cazuri ar fi putut rămâne nedetectate în trecut. Cercetările continuă să exploreze toate aceste aspecte pentru a înțelege mai bine dinamica complexă a prevalenței autismului.

Astăzi, cercetarea în domeniul autismului continuă să avanseze în moduri care erau de neimaginat cu câteva decenii în urmă. De la studiile genetice la cele de neuroimagistică funcțională și la dezvoltarea intervențiilor personalizate, comunitatea științifică se apropie tot mai mult de înțelegerea profundă a autismului. Cu toate acestea, provocările rămân, inclusiv necesitatea de a asigura accesul egal la resurse și sprijin pentru toți cei de pe spectrul autismului.

În concluzie, călătoria autismului de la primele sale descrieri la recunoașterea sa ca un spectru larg de condiții este o poveste a progresului științific, a schimbării sociale și a creșterii conștientizării. Pe măsură ce înaintăm, este esențial să continuăm să îmbinăm cercetarea riguroasă cu o abordare compasională, care să respecte și să celebreze diversitatea experiențelor umane.

Cum este tratat astăzi autismul?

Metodele de tratament pentru tulburările din spectrul autismului (TSA) sunt diverse și se personalizează în funcție de nevoile individuale ale fiecărei persoane. Scopul principal al tratamentului este de a îmbunătăți calitatea vieții, a dezvolta competențele sociale și de comunicare și a ajuta persoana să fie cât mai independentă posibil. Iată câteva dintre cele mai comune metode de tratament și intervenție utilizate astăzi:

Terapii comportamentale și educaționale

  • Analiza comportamentală aplicată (ABA): ABA este o tehnică terapeutică care se concentrează pe învățarea și îmbunătățirea anumitor comportamente, cum ar fi abilitățile sociale, de comunicare și academice, prin sistemul de recompense și consecințe.
  • Intervenții bazate pe dezvoltare: Acestea se concentrează pe dezvoltarea relațiilor și interacțiunilor sociale, cum ar fi Modelul Denver de Intervenție Timpurie sau terapia DIR/Floortime.

Terapii de comunicare

  • Terapia logopedică: Ajută la îmbunătățirea abilităților de comunicare verbală și non-verbală.
  • Sisteme de comunicare alternative: Pentru cei care nu utilizează vorbirea pentru a comunica, pot fi folosite sisteme precum comunicarea prin imagini (PECS) sau dispozitive electronice de asistență.

Terapii ocupaționale

  • Terapia ocupațională: Se concentrează pe dezvoltarea abilităților motorii fine și grosiere, precum și pe îmbunătățirea abilităților de viață zilnică, cum ar fi îmbrăcatul, mâncatul și utilizarea toaletei.

Intervenții senzoriale

  • Terapii senzoriale: Aceste terapii sunt concepute pentru a ajuta persoanele cu TSA să proceseze mai bine informațiile senzoriale, cum ar fi terapia prin integrare senzorială.

Suport psihologic și consiliere

  • Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Deși mai frecvent utilizată pentru persoanele cu funcționare înaltă sau Asperger, TCC poate ajuta la gestionarea anxietății sau a comportamentelor repetitive.
  • Consilierea familiei: Oferă suport și resurse părinților și familiilor pentru a înțelege mai bine TSA și a gestiona provocările zilnice.

Intervenții farmacologice

Deși nu există medicamente pentru tratarea directă a autismului, anumite medicamente pot fi prescrise pentru a gestiona simptome asociate, cum ar fi anxietatea, depresia, hiperactivitatea sau problemele de somn. Doar cu avizul medicului!

Programe educaționale și de suport

Programele educaționale specializate și grupurile de suport pot oferi atât persoanelor cu TSA, cât și familiilor lor, resurse, educație și o comunitate de suport.

DE REȚINUT: Este crucial ca tratamentul și intervențiile pentru TSA să fie începute cât mai devreme posibil și să fie adaptate nevoilor individuale ale fiecărei persoane. Colaborarea interdisciplinară între specialiști, inclusiv psihiatri, psihologi, terapeuți ocupaționali, logopezi și educatori, este esențială pentru a asigura o abordare cuprinzătoare și eficientă a tratamentului.

Un site recomandat

Ecranizări celebre

Există numeroase filme care abordează tema autismului, inspirându-se din experiențe reale sau imaginare ale persoanelor aflate pe spectrul autismului. Aceste filme variază de la drame emoționante la documentare educaționale și comedii, oferind perspective diverse asupra vieții cu autism. Iată câteva exemple notabile:

„Rain Man” (1988): Probabil unul dintre cele mai cunoscute filme legate de autism, „Rain Man” îl prezintă pe Dustin Hoffman în rolul lui Raymond Babbitt, un savant autist, și pe Tom Cruise, care interpretează rolul fratelui său mai mic, care descoperă că Raymond a moștenit averea familiei. Filmul a avut un impact semnificativ asupra modului în care publicul larg percepe autismul, deși a fost și criticat pentru stereotipuri.

„Temple Grandin” (2010): Acest film biografic de televiziune îl are în rol principal pe Claire Danes, care o interpretează pe Temple Grandin, o femeie cu autism care a devenit una dintre cele mai influente figuri din industria bunăstării animalelor. Filmul explorează provocările și realizările lui Grandin, evidențiind capacitatea ei unică de a „gândi în imagini”.

„The Accountant” (2016): În acest thriller de acțiune, Ben Affleck îl interpretează pe Christian Wolff, un contabil freelance cu autism și abilități matematice deosebite, care lucrează pentru organizații criminale. Filmul prezintă o abordare diferită asupra autismului, combinând elemente de acțiune cu detalii legate de trăsăturile autismului.

„Life, Animated” (2016): Acest documentar emoționant urmărește povestea lui Owen Suskind, un tânăr cu autism care a învățat să comunice cu ajutorul filmelor animate Disney. „Life, Animated” explorează puterea poveștilor și a imaginației în a depăși barierele de comunicare.

„Atypical” (2017-2021): Deși este un serial TV și nu un film, „Atypical” merită menționat pentru abordarea sa caldă și umoristică a vieții unui adolescent cu autism, Sam Gardner, interpretat de Keir Gilchrist. Serialul abordează provocările întâmpinate de Sam și familia sa în navigarea vieții de zi cu zi și relațiilor.

„The Reason I Jump” (2020): Bazat pe cartea cu același nume scrisă de Naoki Higashida, un tânăr japonez cu autism non-verbal, acest documentar inovator oferă o perspectivă profundă în lumea interioară a persoanelor non-verbale de pe spectrul autismului, explorând modul în care percep lumea înconjurătoare.

Aceste filme și seriale oferă o fereastră către experiențele complexe și diverse ale persoanelor cu autism și ale familiilor lor, contribuind la creșterea conștientizării și înțelegerii autismului în societate. Totuși, este important de reținut că fiecare persoană cu autism este unică, iar aceste reprezentări nu pot cuprinde întreaga gamă de experiențe ale persoanelor de pe spectrul autismului.

Și câteva citate celebre

  1. Temple Grandin, profesor universitar, autor și vorbitor, diagnosticată cu autism:
    • „Diferența dintre mine și alte persoane este că am mai multă nevoie de ordine vizuală. Gândirea mea este vizuală, nu lingvistică. Gândurile mele sunt ca niște casete video rulează în mintea mea.”
  2. Stephen Shore, autor și activist, diagnosticat cu autism:
    • „Dacă ai întâlnit o persoană cu autism, atunci ai întâlnit o persoană cu autism. Fiecare individ cu autism este unic.”
  3. Steve Silberman, autor al cărții „NeuroTribes: The Legacy of Autism and the Future of Neurodiversity”:
    • „Autismul este o parte a naturii umane, o formă complexă de diversitate cognitivă care trebuie înțeleasă și respectată, nu eradicată.”
  4. Naoki Higashida, autor al cărții „The Reason I Jump”, diagnosticat cu autism non-verbal:
    • „Vă rog să înțelegeți că oamenii cu autism văd și simt lumea într-un mod foarte diferit. Deci, modul în care ne comportăm poate uneori fi brusc sau ciudat.”
  5. Donna Williams, scriitoare și artistă, diagnosticată cu autism:
    • „Autismul este ca o combinație între un puzzle strălucitor de culori și un mozaic complicat, iar provocarea este să ajungi la frumusețea din interior.”
  6. Rudy Simone, autor și activist, diagnosticată cu autism:
    • „Nu este vorba despre a depăși autismul, ci despre a învăța cum să trăiești cu el.”
  7. Daniel Tammet, savant și autor, diagnosticat cu sindromul Asperger:
    • „Diversitatea înțelegerii și neurodiversitatea: lumea are nevoie de toate tipurile de minți.”

Run, Forrest!