picături
dacă-ți împingi bărbia în față
și îți lungești suficient gâtul ca să nu-ți intre apa în gură
afli multe. te-ntorc pe dos. te
luminează. uaa!
în creier ai un elefant și un călăreț, ultimul
a crescut peste primul, s-a întâmplat recent,
în mii de ani de neatenție și grație.
acum, cu apa la buze, îi urci pe o frunză
și sufli.
*****
dacă poți
închide ochii
la micile greșeli
de punctuație
pe care nisipul le lasă
pe nisip
(obiceiul vechi face ca drumul să aibă la capăt o casă)
trăiesc cu sutele
de ani și lor nu le pasă
sunt leneșe fulgerări în lumină
dar ție oricare îți va schimba
precum pedala virgulei (o străină!)
întreaga sonoritate a vieții
din vară-n
surdină… Citește și cine ești
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
