Închide ochii și mergi
(înainte, îți spui, dar nu)
înapoi, drumul acesta ți-e cunoscut
și nu mai poți greși decât
a doua oară
mult mai convingător, repetițiile sunt ca o ploaie caldă
bobocii de suflet se vor
fi desfăcut deja și tu privești aproape
olimpian cum
tramvaiul dorinței, purtând șinele-n spate
aleargă c-o felie de pepene-n mână
să-i scoți, să
coși tu sâmburii
în tivul zdrențuit și flămând
al zilei,
(de mâine, îți spui, dar nu)
sistolei de ieri.
foto tumblr.com
Citește și trecere de pietoni
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
