Anotimpuri

Întotdeauna mi-a plăcut toamna târzie, cu parfum de iarnă în aer, cu pomi dezveliți, varietatea nuanțelor de frunze implicită și cu Bacovia – emblemă-n gând. Întotdeauna mi-a plăcut iarna albă, pufoasă, cu fulgi mari și leneși, ca-ntr-o feerie imaculată. Îmi place să iau hainele spălate, întinse cu douăzecișipatru de ore în urmă pe balcon, apoi să le întind pe caloriferele fierbinți, emanând un parfum inedit de iarnă: combinația dintre parfumul detergentului și mirosul inconfundabil de ger.
Îmi place să beau ciocolată caldă și să mănânc cozonac secuiesc cu nucă și îmi place în orice anotimp, dar mai ales iarna. Tot iarna îmi place să ascult, mai mult decât oricând, folk-ul lui Emeric Imre, apoi să recitesc poeziile lui Adrian Păunescu – și folk-ul lui Victor Socaciu, apoi să recitesc poeziile lui George Țărnea. Dacă n-ar fi sărbătorile, cu petarde și tot kitsch-ul… Dacă n-ar fi!

Primăvara doare, o asociez cu imposibila iubire, cu larve, transpirații reci, anxietate și cu speranțe mari smulse din rădăcină. Vara e ca dracu’, atât: ca dracu’. Vara îmi e rău în permanență, sunt bolnavă fizic și sufletește, simt cum domnește în jur o amorțeală tâmpită, întreruptă de atacuri de panică cauzate de insecte mari, scârboase, zumzăitoare – întrupări ale fricilor și ale durerilor mele.
Vara oamenii mă enervează mai mult decât oricând, afișând veselii tâmpe, poze pe Facebook cu picioare goale, burți la vedere, funduri și coapse la vedere, transpirație abundentă, înghesuială, manele date la maxim… și luna august. August e hopul, lui august trebuie să-i supraviețuiești, atât. Apoi mergi înainte. Primăvara și vara citesc mai mult Cioran, îl citesc și-l recitesc dement, ca pe o formă de supraviețuire.

Emil Cioran (sursă foto: admin.revistasinteza.ro)

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
[…]
Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.
Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via, asurzind de struguri,
Va trăi definitiv în vin.
(Adrian Păunescu, „Ce frumoasă ești”)
*
Un hoit, un corb, un câmp, și eu,
Iarna și-ncepe a ninge-
Ninsoarea-mprejur cu cerul s-atinge
Nimeni, zăpada, și ninge mereu.
(George Bacovia, „De iarnă”)
***
„Nu se mai poate călători decât iarna, anotimp în care întâlnești cel mai puțin chipul hâd al turistului. Sate pustii, drumuri goale, ce fericire!” – Emil Cioran