Avem nevoie de poezie, pentru că ea este un fel de hrană a sufletului, care luminează acele zile albe din nopțile negre ale neliniștilor noastre. O mare supriză ne face poeta Angi Melania Cristea, profesoară de limba și literatura română la Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova, alegând Sibiul ca loc al unui eveniment de excepție, care va avea loc la Librăria Humanitas Constantin Noica, în 17 noiembrie, ora 15: dublă prezentare de carte, „777 de amintiri” și „Căutătorul de pokemoni”. Invitați, profesorul universitar și scriitorul Ion Dur, care, de curând, și-a lansat noul volum „Jurnalul domestic. 1971-2017” și Gabriel Hasmațuchi, lector universitar în cadrul departamentului de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, poet și eseist. Cei doi, legați de o prietenie autentică, consolidată de fundamente spirituale, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu, vor exprima puncte de vedere critice și estetice asupra celor două cărți, contribuția lor fiind o necesitate în înțelegerea profundă a sensului creației lui Angi Melania Cristea. De asemenea, poeta Florina Ungureanu va susține un discurs pe marginea unor aspecte ale operei, iar Diana Olteanu va recita din poemele cuprinse în cele două volume. Evenimentul lansării va fi moderat de Andra Tischer și va fi susținut de revista online Bel-Esprit.
Iată două creații lirice de mare sensibilitate, ca o avanpremieră pentru un public iubitor de poezie bună, care va opta pentru a-și petrece o după-amiază de sâmbătă la librăria Humanitas de pe strada Nicolae Bălcescu, într-o atmosferă plăcută.
Obelisc
poezia mea pendalează printre atei
cu micile ei grimase pare că se eschivează
de la un trai unde regula de trei simple
reduce cuvintele galbene le pliază precum niște frunze într-o ediție specială
nu s-au născut anii de tăcere dar porția mea de
izolare dăruie poeme-surde astfel încât poți
măsura sunete înalte doar cu urechea-embrion
noi suntem populați de euri decorticate de expresii ale divinității extrapolate
ziceri și faceri cad din obeliscul maturității
eu îmi scriu corpul cu toamne bolnave de anevrism și îți dau să guști mierea fierbinte
a unui asfalt imaginar unde te așez cu picioarele încrucișate ca pe un trepied mânjit cu vopsea crudă
doar inima mea la zenit poate hașura norii
Pasaj
bucurestiul inspiră din plămânii atrofiați
pe artere lumini roșii proiectează scurt-metraje ale vieților platinate
plimb câinele singurătății într-o lesă fluorescentă și tac până la os
aș planta cu gheare de lilieci colonii de emoții
în fisurile din autostradă
locul unde vine moartea pe scenă este cald cu gâtul răsucit
un soare spart în așchii curge din ferestre iar tu cobori la aviatorilor și treci
pe sub pasaj timpul inert
fluidul de oameni se revarsă în culori alb- negre
centura orașului pare un pansament gastric aplicat pe un ochi ciclopic
drămui respirațiile pentru ultimul festin când mă voi ierbi mă voi înțelepți
voi neiubi lava orașului din care cresc blocuri anorexice
Citiți și Delir, un articol despre poezia lui Angi Melania Cristea.