Astăzi, 10 octombrie 2019, au fost decernate de către Academia Suedeză din Stockholm Premiile Nobel pentru literatură, eveniment care a pus pe jar întreaga tagmă scriitoricească. S-au vehiculat numele lui Mircea Cărtărescu (din nou), al lui Haruki Murakami, dar câștigătorul a fost… Olga Tokarczuk, o scriitoare  poloneză născută în Sulechów.

A debutat în 1979 în revista „Na przelaj”, unde, sub pseudonimul  Natasza Borodin și-a publicat prima nuvelă, urmând să publice în volum câțiva ani mai târziu, în 1993. Între timp, a editat „Călătoria oamenilor Cărții”, care a  câștigat premiul Asociației Poloneze a Editorilor de Carte.În 2018, împreună cu translatoarea ei, Jennifer Croft, a câștigat Premiul Internațional ”Man Booker” pentru romanul „Rătăcitorii”, tradus în peste 20 de limbi străine,  urmând o serie de alte premii importante, precum Premiul Asociației Poloneze a Editorilor de carte, Premiul Fundației Kościelski (1997), Pașaportul Politicii precum și câteva nominalizări la Premiul Literar NIKE, fiind de patru ori laureată a premiului Cititorilor NIKE.

Olga Tokarczuk este una dintre cele mai populare scriitoare poloneze, cărțile ei cunoscând celebritatea prin traducerile în principalele limbi de circulație internațională. „Casa de zi, casa de noapte”, „Primeval și alte povestiri” au devenit, în scurt timp, cele mai comentate creații literare ale vremii și au cunoscut un succes imens la public. Extrem de talentată, scriitoarea , eseistă, autoare de scenarii, poetă, psihologă, a fost influențată de Carl Gustav Jung, fiind considerată o autoritate în domeniul filozofiei și al cunoașterii. Nominalizarea ei a venit ca o recunoaștere a unei activități literare de mare valoare, ea continuând să mențină vie atât curiozitatea criticilor, cât și a lectorilor. Alături de ea, scriitorul austriac Peter Handke a cunoscut și el laurii gloriei, fiindu-i decernat un Premiu Nobel pentru întreaga carieră literară.

„Eu îmi trag energia din mişcare – din zgâlţîitul autobuzelor, din huruitul avioanelor, din legănatul bacurilor şi al trenurilor. Sunt practică, scundă şi bine organizată. Am un stomac mic, nepretenţios, plămâni puternici, un abdomen solid şi muşchii braţelor viguroşi. Nu iau nici un fel de pastile, nu port ochelari, nu iau hormoni. Îmi tund părul cu maşina, o dată la trei luni, aproape nu folosesc cosmetice. Am dinţi sănătoşi, poate nu foarte egali, dar întregi, am o singură plombă veche, cred că în măseaua din stânga jos. Ficatul e normal. Pancreasul – normal. Rinichiul drept şi stâng în extraordinară stare. […] Am ima­ginaţia spaţială foarte bine dezvoltată, aproape eidetică, în schimb stau prost cu lateralizarea. Profilul personalităţii – instabil, probabil nedemn de toată încrederea. Vârsta – psihologică. Sexul – gramatical. Cărţile le cumpăr mai ales cu coperte necartonate, pentru a le putea apoi lăsa fără regret pe peron, pentru alţi ochi. Nu colecţionez nimic…“

Fragment din romanul Rătăcitorii, Editura Art, 2012, traducere de de Cristina Godun

Citiți întregul interviu cu scriitoarea, aici.