Poate fi oricine. Poate lua orice formă și orice conținut. Cu atitudinea, parfumul și eu-ul acordate perfect.
Poate fi Beethoven, Eros Ramazotti, Schubert, Queen, Vivaldi, Beatles, AC/DC, Whitney Houston, Carlos Gardel, Guns n’ Roses, Bach, Vaya con Dios, Chopin … și numai Dumnezeu mai știe cine. Pentru că este creația lui.
Astăzi – Beethoven The 5th!
Simfonia nr. 5 e supranumită și „Simfonia destinului”. Fiind compusă de Beethoven într-o fază extrem de dificilă a vieții sale, se spune că el ar fi comentat primele ei 4 tonuri, ajunse faimoase, în felul următor: „Așa bate destinul la poartă!”, dar s-a dovedit că acest comentariu nu-i aparține, ci provine de la biograful său, A. Schindler.
Ta-ta-ta-taaa!
Cum să nu-l iubești?!
David Garrett, adică Beethoven The 5th!
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
