Inima stă la fereastră
bate de partea cealaltă
a universului
Printre suspine
ia atitudine
și îți zâmbește
de pe o margine
de galaxie
Nu-ți vede chipul
ești doar o pată,
o flacără albastră
închisă-ntr-o cutie.
Inima e în carantină
te-ntreabă timidă
și un pic cântat
Cât, oare
să mă zbat, când eu
vreau doar
să-ți bat?
foto tumblr.com
Citește și Fum
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
