a, nu, nu m-ai scutit de (in)certitudini
am asistat (ne)putincioasă la furia lor măturând totul în cale,
electronii-ndrăciți prin galvanometre
nu înainte însă ca limba celui mai acătării
să-mi șuiere
printre gradații fine și (im)precise
că eram osândită fără scăpare
să nu mor din dragoste
ha! cum așa, nu voi muri, adică
niciodată?!
„un leu este format din toţi mieii digeraţi de el”*
iar eu
am iubit toată viața mea.
(* inserție Seferis)
***
foto sursa
________
Citește și ah, fătuca aia
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
