hei, tu! nu mai turna peste, lasă-mi
paharul în pace și graba înceată
stai spate-n spate cu mine la masa
din frunze și săgeți sparte
am plâns pe săturate și pădurea s-a mutat
puțin mai încolo
îți voi scrie de-acum rezemată de-o limbă de cuc
înfiptă-n pământ să dea ora abstractă
nu că aș fi supărată, da’-mi vine așa
să-ți fur căciula
foto sursa
***
trecea vaporul de Tulcea
și-n loc de ape purtam o eșarfă pictată Aivazovski
îmi trece prin minte taman ziua aceea
pentru c-aveam întâlnire în orașul c-o singură
librărie, dar ce zic, era o gară ce se mișca
pe rotițe mici… Citește și atunci
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.