Lisabona, dulce casă!
Lisabona n-ar fi la fel fără Pessoa și, mai mult, chiar Pessoa, fără frumusețea și farmecul Lisabonei, nu ar fi cine este.
Fernando Pessoa s-a născut la Lisabona în 13 iunie 1888 și e considerat unul dintre cei mai importanți și prolifici poeți și scriitori ai secolului al XIX-lea.
După moartea tatălui, mama sa s-a recăsătorit cu Joao Migeul Rosa, un comandant și consul al Portugaliei care opera în Africa de Sud, astfel copilul Pessoa a fost nevoit să se mute la Durban.
În ciuda anilor pe care i-a petrecut acolo, Pessoa a trăit mereu în Lisabona, orașul cuprins de farmec, istorie, și cultură de care era atât de mândru. Orașul i-a influențat opera, între cei doi existând o relație profundă și intensă.
Pessoa iubea Lisabona și insista ca alții să o vadă prin aceiași ochi ca și el.
Un suflet singuratic, scriitor cu mai multe fațete și enigmatic, și-a dedicat întreaga viață cunoașterii și poeziei, dovedind cât de importante erau pentru el. Pe lângă munca de zi cu zi, Pessoa a pus scrisul, literatura și poezia în centrul vieții sale, participând la viața culturală și intelectuală portugheză prin scris: poezii, eseuri de critică literară, traduceri și articole publicate în diverse reviste literare.
Heteronime
Una dintre cele mai distinctive caracteristici ale operelor sale o constituie heteronimele: acestea nu sunt personaje fictive sau simple pseudonime, ci multiplicări ale unui alt sine. Născute dintr-o imaginație cu totul excepțională, acestea au personalități și stiluri de scris total diferite.
“Heteronimele sunt rezultatul isteriei din mine… Niciodată nu sunt mai portughez ca atunci când mă simt diferit de mine.”
Motivul derivă din interesul său intens pentru studierea comportamentului uman și a tuturor aspectelor care au de-a face cu istoria umană. Obișnuia să observe oamenii pe străzile orașului, în autobuze, în cluburi, pentru a afla mai multe puncte de vedere, pentru a se inspira și a explora alte lumi.
Cele mai cunoscute heteronime create de Pessoa sunt: Alberto Caeiro Da Silva, Alvaro de Campos, Alberto Mora și Ricardo Reis, dar există dovezi ale primului heteronim creat de Pessoa încă de când avea aproximativ 5 ani numit Caballero du Pas, un personaj prin care scria scrisori adresate lui însuși.
A Brasileira – o cafenea istorică
Pessoa și-a petrecut mare parte a timpului într-una dintre primele cafenele din Lisabona: A Brasileira. S-a deschis în 1905 ca o cafenea braziliană și, în scurt timp, a devenit atât unul dintre cele mai faimoase baruri din oraș, cât și centrul mișcării intelectuale și culturale portugheze. În acest local din cartierul aristocratic Chiado se întâlneau şi conversau la începutul veacului trecut scriitori şi artişti ai „Grupului lui Orpheu”.
Statuia lui Pessoa în fața cafenelei A Brasiliera
Aici Pessoa, nu numai că a participat la diverse dezbateri culturale, dar a citit și și-a scris mare parte din operă sorbind din cafeaua sa tare. În cinstea lui – ca scriitor și client celebru – în fața intrării cafenelei există o statuie care îl înfățișează pe Pessoa așezat la una dintre mesele exterioare.
La baza statuii sunt câteva cuvinte scrise de el: „Cada homem é uma nação” – Fiecare om este o națiune – subliniind modul în care fiecare individ poate avea un impact dacă alege să creeze schimbări semnificative în societate sau cultură la un nivel înalt.
La doar câțiva pași de această statuie, protagonistă a atâtor poze făcute de oameni îndrăgostiți și curioși care vizitează Lisabona, se află Academia Pessoa.
Neliniștea
Poet liric și naționalist, Pessoa a cultivat o formă de poezie care s-a concentrat pe temele tradiționale portugheze, pline de nostalgie, exprimând gânduri despre „eul său interior”, anxietățile sale, singurătatea care îl asalta și stările de oboseală care îl copleșeau.
Pierzându-și interesul pentru obținera unei diplome universitare, a fost un autodidact care a transformat Biblioteca Națională în a doua sa casă, absorbind cărți de filozofie, religie, sociologie și literatură.
Un singuratic mărturisit, și-a dedicat viața cuvintelor. A fost traducător, agent de publicitate, redactor, filozof, dramaturg, eseist, astrolog… A fondat „Grupul Orpheu” alături de Mário de Sá-Carneiro, Raul Leal, Luís de Montalvor, Almada-Negreiros și brazilianul Ronald de Carvalho.
A rătăcit pe străzile Lisabonei între birouri și cafenele. Într-unul dintre aceste birouri a cunoscut-o pe Ophelia, singura iubire a vieții sale. De la cafeneaua A Brasileira, unde participa la seri lungi, cobora la Praça do Comércio pentru a lua masa la Martinho da Arcada.
Neliniștea a fost o caracteristică constantă a celor 47 de ani din viața sa. Dar dacă nu ar fi fost așa, nu ar fi scris niciodată. Fernando Pessoa și multiplele sale personaje sunt mai mult decât o moștenire. Mai degrabă, să le numim suflete care au trăit și s-au străduit, oare cu cât succes?!, să înțeleagă sensul real al vieții.
foto sursa
Citește și Eu mă simt diferite ființe
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
