S-a întâmplat în 5 aprilie

Citatul zilei: „Oamenii se împart în două categorii: cei visători, care aruncă monede în apă, și cei realiști, care le scot din apă.” Thomas Hobbes

„O bună parte din inteligență poate fi investită în ignoranță, atunci când nevoia de iluzie este profundă.”

Saul Bellow (10 iunie 1915 – 5 aprilie 2005) a fost unul dintre cei mai cunoscuți prozatori evrei americani, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în anul 1976). Motivația Juriului Nobel: „pentru înțelegerea umană și analiza subtilă a culturii contemporane care sunt îmbinate în opera sa”. Romanul „Ravelstein” a produs o vie emoție în România, deoarece Saul Bellow l-a folosit drept model pe Mircea Eliade pentru unul dintre personajele sale cu idei fasciste. Cei doi au fost colegi la Universitatea Chicago. Acțiunea romanului „Iarna Decanului” se petrece de asemenea în România comunistă, una dintre fostele sale soții (Alexandra Ionescu-Tulcea) era de origine română și scriitorul a însoțit-o la București în 1977, într-o societate dominată de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, cu cozi și amestecul Securității în societate. Din acest motiv, atmosfera din romanul său poate fi considerată mai degrabă sumbră.

„Sunt cu tine în Rockland în visele mele mergi șiroind de apă dintr-o călătorie pe mare pe autostrada Americii în lacrimi către ușa casei mele în noaptea din Vest.” (Urlet)

Irwin Allen Ginsberg (n. 3 iunie 1926, Paterson, New Jersey – d. 5 aprilie 1997) a fost un poet american postbelic, aparținând așa numitei generații beat. Este cunoscut pentru celebrul poem postmodern „Howl” (Urlet). Și-a manifestat deschis dezaprobarea față de Războiul din Vietnam. A fost influențat de William Blake și Walt Whitman. Poeziile sale au trăsături individualiste și anarhice, violent protestatare față de civilizația tehnică, exprimând oroarea tragică față de excesele societății de consum.

*****

„Prefer să fiu criticat pentru ceea ce sunt, decât iubit pentru ceea ce nu sunt.”

Kurt Cobain (n. 20 februarie 1967 – d. 5 aprilie 1994). Cine nu-l știe pe Kurt Cobain? Să mai amintim că a fost fondatorul și sufletul trupei „Nirvana”? Că a fost căsătorit cu Courtney Love și au avut o fiică, Frances Bean Cobain? Sau că succesul și faima l-au claustrat într-o carapace a demonului? Iar 5 aprilie 1994 a fost găsit împușcat în cap la domiciliul din Lake Washington? Toate acestea nu mai sunt noutăți, iar regretul după Kurt este o dominantă cotidiană. The song remains the same, glăsuiau zeppelinii, iar vocea lui Kurt vibrează și acustica incintelor sonore pledează pentru Nirvana din visul perpetuu.

*****

„Drumul meu nu a fost încă hotărât. Voi avea nevoie de mai multă experiență pentru a putea trece peste greutăți.”

Fănuș Neagu (n. 5 aprilie 1932, Grădiștea, Brăila – d. 24 mai 2011, București) a fost un memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român. A colaborat adeseori în cinematografie ca scenarist sau creator de dialoguri. Director al Teatrului Național din București (1993-1996), a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în anul 2001. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”. Tot în anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. Publică, în 1967, „Vara buimacă” și piesa „Scoica de lemn”, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara din București. Urmează „Cartea cu prieteni” – 1979, „Insomnii de mătase” – 1981, „A doua carte cu prieteni” – 1985. În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic și „Olelie” la Teatrul Național din București. În anul 1987 apare volumul de publicistică „Întâmplări aiurea și călătorii oranj”, iar în 1988 romanul „Scaunul singurătății”. La Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara i se joacă piesa „Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp”, în 1993.

*****

„Afacerea muzicală a devenit o hazna.”

Bateristul rock englez Cozy Powell a murit la 5 aprilie 1998 în urma unui accident de mașină în timp ce conducea un Saab 9000 cu 167 km / h pe vreme rea, lângă Bristol. Powell (n. 1947) și-a câștigat renumele cu numeroase trupe rock importante și artiști precum The Jeff Beck Group, Rainbow, Michael Schenker Group, Gary Moore, Robert Plant, Brian May, Whitesnake, Emerson, Lake & Powell și Black Sabbath.

*****

Tony Bulandra (n. 13 martie 1881, Tîrgoviște – d. 5 aprilie 1943, București) a fost un renumit actor român. A urmat studiile la Conservatorul de Artă Dramatică din București sub îndrumarea lui Constantin I. Nottara. În 1902 debutează pe scena Teatrului Național din București în piesa „Pygmalion” a lui Bengescu-Dabija. Actor charismatic și cu un caracter puternic, o are ca parteneră, în 1911, pe Lucia Sturdza, în piesa „Amor fatal”, care devine… o realitate. Câteva luni mai târziu, cei doi se căsătoresc, iar în 1914 pun bazele Teatrului „Regina Maria”.

„Noi ne iubim pe scenă, -ntr-un decor:

Pe-un sac – umplut cu paie – dintr-o piesă

Eu par un ceas truver rătăcitor,

Tu ești o oră magica prințesă….”

*****

Romulus Vulpescu s-a născut pe 5 aprilie 1933, la Oradea. Fiul Elenei (născută Botez) și al maistrului militar armurier Constantin Vulpescu a fost poet, scriitor, traducător, politician, editor, publicist și muzeolog. Romulus Vulpescu s-a căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cu care a avut o fiică, pe Ioana. Aceasta s-a stins din viață la doar 41 de ani, pe 12 august 2012, același an în care și tatăl ei a trecut în neființă, după numai o lună, în 18 septembrie.

*****

„Problema cu filmele ca afacere este că este o artă, iar problema cu filmele ca artă este că este o afacere.”

Charlton Heston (născut John Charles Carter; 4 octombrie 1923 – 5 aprilie 2008) a fost un actor și activist politic american. Ca vedetă de la Hollywood, a apărut în aproape 100 de filme în decursul a 60 de ani. L-a interpretat pe Moise în filmul epic ‘The Ten Commandments’ (1956), pentru care a primit prima nominalizare la Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor – Dramă cinematografică. De asemenea, a jucat în ‘The Greatest Show on Earth’ (1952), ‘Secret of the Incas’ (1954), ‘Touch of Evil’ (1958) cu Orson Welles, ‘The Big Country’ (1958), ‘Ben-Hur’ (1959), pentru care a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun actor, ‘El Cid’ (1961), ‘The Greatest Story Ever Told’ (1965) și ‘Planet of the Apes’ (1968).

*****

În 5 aprilie 1955, după 50 de ani de activitate, Sir Winston Leonard Spencer Churchill se retrage din viața politică pentru a se dedica scrisului. Pentru operele sale, în special pentru Al doilea război mondial (în șase volume), i se decernează Premiul Nobel pentru Literatură în 1953, când primește titlul de lord. Printr-o hotărâre a Congresului va deveni, în 1963, cetățean de onoare al SUA.

*****

„Sunt condamnată la muncă silnică pentru eternitate. Nici un obiectiv atins nu mă satisface. Succesul nu face decât să-mi creeze un nou obiectiv. Mărul de aur îşi devorează seminţele. Este un lucru fără sfârşit.”

Ruth Elizabeth Davis (cunoscută ca Bette Davis, n. 5 aprilie 1908 – d. 6 octombrie 1989) a fost o actriță americană de teatru, film și televiziune, laureată de două ori a Premiului Oscar. Cunoscută pentru dorința sa de a interpreta caractere deloc simpatice, Davis a fost constant apreciată pentru performanțele sale actoricești relevate într-o paletă foarte largă de diferite genuri de filme: de la filme polițiste și istorice, iar ocazional comedii, până la filmele care au consacrat-o inconfundabil, drame romantice.

*****

”Murim de dor în fiecare zi, murim de vis în fiecare noapte,

Și e în noi mereu cenusă de calde, tandre șoapte,

Murim că azi mai este, murim că ieri ca nu-i

Și printre vieți- morminte, sperăm la vieți hai-hui.

E-n noi sămânța vieții și o purtăm amarnic,

E-n noi și stea aprinsă și moartea e paharnic,

Și învățăm din vreme să trecem neștiuți,

Să înșelăm cântarul, să ne prefacem muți,

să nu ne știe vremea, să nu ne știe ceasul,

ca să putem să scriem, să nu se-audă glasul

în noi care tânjește, în noi care s-a stins,

după atâta luptă și dup-atâta plâns…”

Melania-Maria