De la axul iubirii
sub un unghi ascuțit
sentimente-nclinate
rătăceau
spate-n spate
la o margine de sens bizar
încrețit
Se întâmpla în partea de vest
a ființei mele,
la un asfințit.
Trezește-te!
Ce frumos mi-ai zâmbit
(dumne)zeu veșnic
îndrăgostit
tu, obstinatul
ai redefinit
lumea, visul meu geometric
milimetric simțit.
foto tumblr.com
Citește și Imagine
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
