Soarele mi-a picat în poală
aseară
avea temperatura sângelui meu
Ce îndrăzneală!
să cad, într-un vers
la învoială
c-un univers
de îndoială.
♦foto tumblr.com
Citește și Moto perpetuo
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
