23 noiembrie 1991 …
La douăzeci și cinci de ani după ce versiunea originală a clasicului soul al lui Percy Sledge „When A Man Loves A Woman” a ajuns pe locul 1 în America, în 1966, melodia, de această dată, versiunea lui Michael Bolton se află din nou în fruntea topurilor.
23 noiembrie 1991 …
Fuchsiada
”Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa… La început, când a luat fiinţă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naştere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală…
După aceea, Fuchs se duse direct la Conservator… Aci luă forma de acord perfect şi după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl ştie nimeni, ieşi la suprafaţă şi în câteva minute termină de studiat armonia şi contrapunctul şi absolvi cursul de piano… Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor aşteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăţi cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă – cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică şi definitivă…
Mai târziu, la pubertate – zice-se – îi mai crescu lui Fuchs şi un fel de organe genitale cari erau numai o tânără şi exuberantă frunză de viţă, căci era din firea lui afară din cale de ruşinos şi nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare…
Această frunză îi mai serveşte şi ca hrană cotidiană – se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniştit în fundul umbrelei sale şi, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative şi legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când – ruşinos cum este – nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.” (Fuchsiada)
*****
Grete Tartler(n. 23 noiembrie 1948, București) este o scriitoare, traducătoare, orientalistă (arabistă), diplomată din România de etnie germană.A fost recompensată cu premiul Uniunii Scriitorilor (1978, 1985, 2000), cu Premiul Academiei Române (1982) și Premiul Asociației Scriitorilor din România (1992), iar apoi cu Ordinul național Pentru merit în grad de Mare Ofițer „pentru servicii aduse în politica externă a țării”.
Tartler s-a afirmat în literatura română contemporană prin publicarea unor lucrări de poezie și eseuri, precum și prin studii privind interacțiunile culturale între Europa și Orient. Volumele sale de poezii includ „Materia signata” (2004), „Cuneiforme” (1997), și „Roșiile sunt portocalii când sunt verzi sunt galbene” (1997).
De asemenea, Tartler este recunoscută pentru munca sa de traducătoare, aducând în limba română opere din mai multe limbi, inclusiv daneză (traduceri din Peter Høeg), și a fost onorată cu premii de excelență pentru traduceri și pentru poezie, printre care se numără premiul de stat al Greciei (în colaborare) și premiul Academiei Române.
