Întotdeauna am ştiut că sunt un star, şi acum restul lumii pare să fie de acord cu mine.” (Freddie Mercury)

„Doresc să confirm că am fost testat pozitiv pentru virusul HIV și că am contractat SIDA”.
La 23 noiembrie 1991, Freddie Mercury își face publică pentru prima dată boala într-un comunicat de presă.
Liderul trupei Queen a explicat fanilor săi că a considerat potrivit să păstreze această informație confidențială până atunci pentru ”a proteja intimitatea celor din jurul meu. Cu toate acestea, a sosit momentul ca prietenii și fanii mei din întreaga lume să afle adevărul și sper ca toată lumea să mi se alăture mie, medicilor mei și celor din întreaga lume în lupta împotriva acestei boli teribile”.
La 24 de ore de la anunț, el a murit în locuința sa din Londra, unde se refugiase de la începutul anului, în urma unei pneumonii potențate de virus.
Cinci luni mai târziu, la 20 aprilie 1992, a avut loc la Wembley un concert istoric în memoria artistului, care nu numai că l-a comemorat ca pe o adevărată legendă a muzicii rock, dar a pus și problema răspândirii SIDA în centrul dezbaterii publice, strângând fonduri pentru organizația non-profit ”The Mercury Phoenix Trust”.

Citiți și Istoria unei legende ROCK

Freddie Mercury a luptat curajos în ultimele sale săptămâni împotriva SIDA și a efectelor secundare teribile. El a murit acasă, la Garden Lodge, în seara zilei de 24 noiembrie 1991.

Singurele persoane care s-au aflat cu el în fiecare zi în ultimele săptămâni au fost: partenerul și asistentul sāu personal Jim Hutton, prietenul său Peter Freestone, fostul său iubit Joe Fanelli și fosta iubită Mary Austin. Hutton, Freestone și Fanelli locuiau cu Freddie, în timp ce Mary avea domiciliul în apropiere.

Pe vremea aceea, testele și tratamentul pentru SIDA erau destul de complicate. Mercury însuși nu a aflat decât târziu, prin 1987, când un sarcom Kaposi i-a apărut pe umăr, fiind unul din simptomele care induceau suspiciunea de SIDA. Nimeni n-a avut voie să vorbească despre boala lui, nici măcar familia sau coechipierii nu trebuiau să știe prea multe despre ceea ce se întâmpla cu el. Cu o zi înainte de moartea lui, abia atunci a apărut în presă vestea bolii lui.

Hutton a descris cu detalii ce s-a întâmplat în 24 noiembrie, ultima zi din viața lui Freddie Mercury: „Freddie s-a trezit la șase dimineața și a pronunțat: Pipi, pipi! (acestea urmau să fie și ultimele sale cuvinte). A vrut să fie ajutat pânā la WC. Arăta teribil de slab și a trebuit să-l duc. Când l-am așezat înapoi în pat, am auzit un pocnet, ca și cum unul dintre oasele lui s-ar fi spart sau crāpat. A țipat de durere și a intrat în convulsie. Am strigat după Joe. Aveam nevoie de el ca să-l fixeze pe Freddie în pat pentru a-l opri să se rănească … Joe a venit și a spus: Freddie, calmează-te. Freddie, calmează-te. Apoi, mâna lui Freddie s-a ridicat și s-a îndreptat direct spre gâtul lui Joe. Era ca un om care se îneacă, strângând aerul. Joe s-a eliberat din strânsoarea lui Freddie și, în cele din urmă, l-a liniștit. Apoi, epuizat de încordare, Freddie a adormit imediat. Se pare că durerea provocată de ruperea osului a declanșat un atac care a făcut ca sistemul epuizat și slăbit al lui Freddie să intre în comă.
Cei doi l-au sunat apoi pe Freestone, care descrie ce a văzut când a intrat în camera lui Freddie: „Când am ajuns în camera lui Freddie, am constatat că intrase în comă. Avusese un atac cu frisoane severe și tremurături violente. Era întins rigid, cu capul înclinat și cu ochii fixați spre colțul camerei din spatele lui. Nu existau semne că ar fi conștient, cu toate că am încercat să vorbim cu el și să-l scuturăm ușor”.
Freestone l-a sunat pe medicul și prietenul lui Freddie, GP Gordon Atkinson, care i-a administrat morfină. Freddie nu și-a mai revenit. Certificatul de deces semnat de Atkinson enumeră printre cauzele decesului bronhopneumonia, un efect secundar al prăbușirii sistemului imunitar cauzat de SIDA.

Corpul său a fost incinerat, și n-a existat niciun fel de ceremonie sau vreun anunț mortuar, totul a fost păstrat în cel mai mare secret, inclusiv locul în care e păstrată cenușa sa, poate, acolo unde a fost împrăștiată. Totul din voința lui. Se pare totuși că o singură persoană cunoaște aceste detalii, dar e puțin probabil ca ele să iasă vreodată la iveală. Rolling Stones au revelat totuși numele păstrătorului de secret, respectiv iubita sa Mary Austen, despre care am mai scris. Ea povestește că într-o sâmbătă, într-un moment de relache, el i-a spus: „Știu exact ce vreau să faci cu mine după ce mor. Dar nimeni altcineva nu trebuie să aflu, pentru că nu vreau să sape cineva după oasele mele. Vreau să mă odihnesc în pace.” 

Astfel încât Mary a păstrat cenușa pentru vreo doi ani, până când a simțit că presa și-a pierdut oarecum interesul pentru acel subiect. Apoi a anunțat o scurtă călătorie și atunci a îngropat rămășițele pământești ale marelui star. Nici acum nu se știe unde se află acestea, se fac supoziții încă de atunci, că s-ar afla undeva în Zanzibar sau chiar la rădăcina copacului din propria curte. În tot cazul, e cert că Mary va lua cu ea secretul acesta dincolo de lumea noastră.

„O, nu am fost făcut pentru cer. Nu, nu vreau să merg în cer. Iadul este mult mai bun.
Gândește-te la toți oamenii interesanți pe care ai să-i întâlnești acolo! ”

 

Citiți și despre Freddie Mercury și Mary Austen