Barbu Fundoianu
„Prietenă, îţi dărui acest poem de nea
să-ţi încălzeşti picioarele mici-Norvegia-
al tău e păru-acesta şi-aici zâmbeşti tu, mamă,
şi fericirea mării ţi-e zâmbetul. Mi-e teamă
că-o să-mi rămână numai oceanele de lână,
reni ar putea ucide a mâinilor stăpână,
sângele pălmuieşte haosul primitiv,
urăsc aceste gheţuri care mă fac captiv
ce face-un înger vântul de corzi când îl anină,
de amintire linsă e pielea ta marină
prietenă, greu tare întinerim, mai sunt
în dejnădejde braţe plutind şi ochi. O, cânt
până când viaţa strigă dup-ajutor, tăcere,
o, cânt al celui care renunţă, dacă piere
de artă frumuseţea să piară-atunci. Fanarele
în sângele pavajelor strigă. Pentru vasul
ce pleacă nu-i a bine. Să scape cine poate!
Cerul îşi pune albele-i cravate.”
Barbu Fundoianu, alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler ), (n. 14 noiembrie 1898, Iași – d. 2 octombrie 1944, lagărul nazist de exterminare Auschwitz, Polonia) a fost un critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român de etnie evreiască, asociat cu mișcările românești de avangardă, dintre care expresionismul și suprarealismul erau predominante.
A început să colaboreze încă de la 14 ani la diverse reviste românești și evreiești. Dar adevăratul debut poate fi considerat doi ani mai târziu, în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu. Este începutul unei susținute activități de poet, publicist, eseist, om de teatru. Împreună cu regizorul Armand Pascal întemeiază teatrul de avangardă Insula.
În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei Integral, Unu, Contimporanul. De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat „virtual” lui Ion Minulescu, „primul clopotar al revoltei lirice românești”, intitulat Priveliști, îi apare în 1930, după plecarea din țară. A tradus în franceză versuri din creația lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea și Ion Minulescu.
Viața sa pariziană este marcată însă de dezrădăcinare (vezi poemul Exodul), de dificultatea de a scrie în franceză, deși va ajunge să stăpânească franceza scrisă într-un timp relativ scurt.
Determinantă pentru evoluția spirituală a lui Benjamin Fondane a fost întâlnirea, în primăvara anului 1924, cu filosoful rus Lev Șestov, precum și cu scrierile lui Friedrich Nietzsche și Søren Kierkegaard. Personalitatea lui avea să se exprime cel mai convingător în activitățile de interpret și teoretician al poeziei moderne. În acest domeniu, gândirea lui a atins punctul de maximă originalitate. Cel mai important volum de eseuri, apărut postum, se intitulează La conscience malheureuse (Conștiința nefericită). Monografia Rimbaud le voyou (Rimbaud vântură-lume, traducere, note, comentarii și anexe de Luiza Palanciuc și Mihail Șora), Faux Traité d’Esthétique (Fals tratat de estetică, traducere, note, comentarii și anexe de Luiza Palanciuc și Mihai Șora) și Baudelaire et l’expérience du gouffre (Baudelaire și experiența abisului, traducere, note, comentarii și anexe de Luiza Palanciuc și Mihai Șora), sunt alte trei opere de meditație, de punere în cauză a statutului artei, al poeziei, în special, ca necesitate spirituală a lumii moderne.
Creația poetică originală franceză a lui Benjamin Fondane a fost adunată în volumul antologic „Le mal des fantômes” (1980), titlul fiind ales chiar de autor și trimis soției sale, Genevieve, prin intermediul unei scrisori testament, scrisă în lagărul de sortare a evreilor de la Drancy. Scrisoarea aceasta conținea indicații precise asupra modului în care trebuia editată opera sa. Acest volum antologic a fost publicat târziu, după dispariția lui tragică, alcătuit din câteva cicluri separate de versuri Ulysse, l’Exode, Titanic, Au temps de poème, Poèmes épars. Ideile de rătăcire, de exil printre oameni, de paradis pierdut, de univers al copilăriei ca stare de grație sunt centrale poeziilor sale. Nu întâmplător este asimilat adeseori evreului rătăcitor ca tip universal al intelectualului, în speță al filosofului neliniștit, interogativ, care caută soluții pe care nu le va afla nicicând.
În timpul ocupației germane a Franței este arestat de către Gestapo împreună cu sora sa mai mare Lina, în urma unui denunț cu privire la faptul că erau evrei. Amândoi au fost închiși în lagărul de la Drancy, de unde câțiva prieteni, între care Emil Cioran, care va evoca episodul în volumul său, „Exerciții de admirație”, Stephane Lupasco, Paulhan, au obținut eliberarea sa, dar nu și pe a Linei, care nu avea încă cetățenia franceză. Fondane refuză să părăsească lagărul fără sora sa, Lina. Ei au fost deportați la Auschwitz în mai 1944. Din nefericire, urma Linei s-a pierdut. Fondane va fi gazat după câteva luni, la 2 octombrie 1944, la Birkenau.
*****
S-A NĂSCUT ÎN 14 noiembrie … 
„Dacă voi reuşi să luminez măcar o singură copilărie tristă, atunci voi fi realizat cât de cât ceva în viaţa mea.” (Astrid Lindgren)
Astrid Anna Emilia Lindgren (14 noiembrie 1907 – 28 ianuarie 2002) a fost o scriitoare suedeză de literatură pentru copii. A scris o serie de cărți populare, Pippi Șosețica (Pippi Långstrump), Frățiorul și Karlsson de pe acoperiș, Prințul Mio și căluțul fermecat, Frații Inimă de leu etc. A obținut premiul Hans Christian Andersen, unul dintre cele mai importante premii pentru scriitori. Cărțile ei s-au vândut în circa 145 milioane de exemplare.
*****
S-A NĂSCUT ÎN 14 NOIEMBRIE ...
„… un tată care avea grijă de fiul său, dar care era deseori frustrat de cea mai mare ambiție a sa: să-i asigure lui Wolfgang o poziție lumească adecvată geniului său.„
14 noiembrie 1719. S-a născut în Principatul episcopal Augsburg Johann Georg Leopold Mozart (14 noiembrie 1719 – 28 mai 1787) compozitor, dirijor, profesor de muzică și violonist, tatăl și profesorul lui Wolfgang Amadeus Mozart. Leopold Mozart este autorul manualului de vioară „Versuch einer gründlichen Violinschule”.
Happy Birthday, KING Charles III!
„Mai sunt multe de făcut în România. Dacă aceste locuri dispar, ar fi ca un rechizitoriu pentru o lume care şi-a pierdut sufletul.”
*****
„Marea păcăleală e că lucrurile sunt aşa cum le vedem că sunt.”
Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart – d. 14 noiembrie 1831, Berlin) a fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea.
Filozofia lui Hegel este o filozofie a spiritului absolut și a dezvoltării sale dialectice, care constituie realitatea și evoluția sa. Această filozofie este în mod esențial determinată de noțiunea de „dialectică”, care este în același timp un concept, un principiu al cunoașterii și al mișcării reale care guvernează existența lumii sau, după Hegel, istoria „Ideii”, care după ce s-a exteriorizat în natură, revine la sine pentru a se realiza în formele culturale, urmând o ierarhie formală a unui conținut identic: artă, religie, filozofie.
Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart – d. 14 noiembrie 1831, Berlin)
După moartea lui Hegel, discipolii lui s-au divizat în două tabere. Hegelianii de „dreapta” erau grupați în corpul universitar din Berlin și reprezentau conservatismul politic al epocii de restaurație după căderea lui Napoleon. „Stânga”, cunoscută și ca „Tinerii Hegeliani”, interpretau filozofia lui Hegel în sens revoluționar, preconizând ateismul în religie și democrația liberală în politică.
Dintre aceștia sunt de menționat Bruno Bauer, Ludwig Feuerbach, Max Stirner și – mai ales – Karl Marx. La Marx, idealismul este transformat în materialism iar de la legile dialectice ale evoluției istorice se ajunge la ideologia luptei de clasă, la sfârșitul căreia nu mai regăsim spiritul întors la sine însuși, ci o societate comunistă lipsită de clase, presupusă liberă.
Ziua Mondială a Diabetului este marcată în fiecare an în data de 14 noiembrie, la inițiativa Federației Internaționale de Diabet (IDF), cu sprijinul Organizației Mondiale a Sănătății.
Acest eveniment are ca scop să ofere o mai bună informare persoanelor care suferă de diabet, reprezentând și o manieră de implicare și de informare a publicului, în general – cei care au persoane apropiate care suferă de această boală, publicul larg, profesioniștii din domeniul sănătății și autoritățile publice.
Numărul persoanelor care suferă de diabet s-a dublat în ultimele trei decenii, un studiu estimând că în anul 2020 existau peste 400 milioane de diabetici la nivel mondial.
Asociația Română de Educație în Diabet (ARED) lansează cea de-a patra ediție a ghidului „Controlează-ți diabetul”. Publicația este structurată pe 23 de capitole, ce oferă informații relevante cu privire la fiecare aspect al diabetului, începând de la descrierea și mecanismele acestei afecțiuni, până la îngrijirea și tratarea complicațiilor pe care le poate cauza.
Conform unor studii recente, 1,7 milioane de români au diabet, iar alte trei milioane de persoane suferă de prediabet, urmând să dezvolte această boală în următorii zece ani dacă nu iau măsuri pentru a-și proteja sănătatea.
14 noiembrie 1960…
Versiunea lui Ray Charles a cântecului „Georgia On My Mind”, scrisă în 1930 de Hoagy Carmichael și Stuart Gorrell, ajunge pe locul 1 în America.
Ray Charles, originar din Georgia, a înregistrat versiunea cântecului ce avea să devină cea mai cunoscută versiune a piesei din acel moment.
În 1979, cântecul a fost desemnat Cântecul de stat al Georgiei, iar Charles a fost invitat să o interpreteze în fața legislativului statului din Atlanta, capitala Georgiei.
