zbor matinal
bărbatul plânge pe malul femeii
el poartă în buzunar autobuze pornite în viteza a treia
fără s-o știe mai caută glorii
floare sădită la poli este gloria
pământul s-a înecat cu voltmetre
din tensiuni mușcând lacom – ce câine!
l-am ținut lângă casă cu pâine din carne
de azi
pe mâine
e o putere a faptului divers
crește ca mușchiul pe pulpa luminii ascunsă
vederii
foto credit sursa
în felul ei, colecționa câini saint bernard
și-i presa între zăpezile sânilor cu tot cu
butoiașele pline cu brandy din contrabanda de sentimente și nu
mânată de vreo pasiune nebună, ci
dintr-o pură și rece recunoștință… Citește și în felul ei
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
