Cu ce sentiment
o venera el,
dement exponent
c-un aer tangent,
azuriu și rebel,
trepidând matematic în ritm
și rigoare
de logaritm.
Felul în care o ridica-n brațe
și-o legăna
pe ea, baza,
sfioasa zvârlită pe culmi de putere,
ce exponențială nebunie era!
În fibra legii firii
se-nfășura
continuu El,
spirală Ea.
foto tumblr.com
Citește și Acordaj
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
