La rădăcină de nas
puiul de somn l-am sădit
viță lunatică, veche
vinul de soi pe care-l bei îmi
sfâșie ziua până la sânge până
se face vin
nu te sfii, hai, bea,
bea din
vinul acesta ironic
și imponderabil ca un leșin
lucrurile trebuie lăsate așa cum
îți place să le găsești
vinul acesta e-un clavecin
la care fantome-ndrăznețe ciupesc idei
îmi soarbe din sânge tot somnul
vinul de-l bei.
foto tumblr.com
Citește și spectacolul stă să-nceapă
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
