Vara nu moare în septembrie
Ci în august.
Vara nu se sfârșește datorită îngălbenirii frunzelor ori număratului de boboci, nici pentru că ne pregătim să redeschidem școlile ori să clasificăm vițele de vie în privința recolectării.
Binevenite fie toate, dar fără îndoială căldura lumii noastre dispare, pentru mine, la jumătatea lunii a opta, din motive care au la fel de puțin de face cu echinoxul precum cu greșelile reflexive ale articolului prezent.
De două mii de ani, sărbătorim Adormirea Maicii Domnului și o binecuvântăm pe cea care, fără de prihană a venit pe pământ, precum la fel de curată a fost ridicată la ceruri.
Același cer observăm în ziua de azi, iar peste el au trecut milioane de nori, teorii sau fulgere.
Mulți știu de ce plouă și cunoaștem motivele științifice care produc zbuciumările atmosferice, dar câți și-au propus să urmărească cu atenție una din istoriile cele mai ciudate ale omenirii?
Din puținul timp pe care l-am asignat filozofiei am învățat două lucruri interesante: că nu există adevărul absolut și doar cei care au nevoie de faimă rapidă se dispun la analizarea Bibliei. Mă întreb, în paranteză, de ce nu se deranjează să pună la îndoială Cartea Morților, metrica shakespeariană ori alte atâtea lirice exemplificative la nivel de pagină.
Immaculate Conception, Giorgio Vasari
Trecând peste mica introducere personalizată, nu mă prezint să vorbesc despre atestarea locului unui mormânt, ori cum se inclinau măslinii in fața pasului prin istorie a unei simple femei; ce vârstă ar fi avut preaslăvita fecioară in momentul despărțirii de cele terenale o voi lăsa pentru mâinile doritorilor de faimă.
Mă interesează esența durerii pe care o produce o injustiție atât de profundă precum a supraviețui fiului tău. Natura este dispusă de manieră contrară, ori sacrificiul viței de vie ar naște din vinul pe care îl vărsăm in pământ.
În lipsa unui urmaș care să ne poziționeze în acest scenariu imaginar, haideți să simpatizăm o cauză comună: plătirea binelui cu rău. O cunoaștem deopotrivă, iar cine nu a avut parte de ea să se bucure de număratul boboceilor.
Nu vorbim despre o ideologie, deoarece predicatul fără exemplu personal se transformă într-un subiect egoist.
Imaginează-ti că știi viitorul. Când se va înnora, câți litri de vin va produce via ta ori când te va asasina bobocelul pe care l-ai ținut in căldura inimii tale și in grăunțe selecționate. Te vezi capabil să trăiești o viață predestinată?
Cum te-ai simți ca, după o existență de fapte bune si pioșenie, în care nu ai strivit o furnică, să vină vecinii și prietenii care, in loc de mână să îți dea foc la casă?
Să fii pus la îndoială, bătut in cuiele porții și scuipat in trecere, doar pentru simplul fapt că se desconsideră dreptul la existență?
Iar dacă in spatele porții se jeluiesc părinții ce își frâng cu neputință mâinile, spune-mi: se multiplică durerea neînțelegerii?
Astfel a supraviețuit această pildă pentru mine, despre o inocentă femeie tânără, care ar putea fi tu, sora mea, o mamă oarecare sau cea mai bună prietenie în timpurile sale. Ne grăbim către închinare, să respectam un post ori mărturisim păcate universale dar idea este mult mai simplă. Sărbătorirea unui episod care a depășit un capitol oribil al omenirii vreme de două mii de ani și nu i s-a făcut dreptate nici nu i s-a cerut iertare prin evitarea repetiției. Continuam să greșim, să ne pripim în concluzii si să comitem atrocități, fără considerarea vieții de sine.
De aceea moartea verii, cu toate implicațiile căldurii pe care o poartă de manieră dezinteresată, nu are de a face cu postul nici cu echinoxul științelor exacte ci în exclusivitate cu calitatea de om. Pentru toate acestea nu se analizează cuvintele ci faptele, la fel cum domnii Bertrand Russell ori Chomsy o admit.
Eu m-aș bucura să înțeleg de ce se bat in cuie trandafirii, se usucă iarba sub vorbe grele și cade bruma peste ochii noștri când suferim o nedreptate.
Cum ar fi, măcar să încercăm de acum înainte să lăsăm judecățile pentru scânduri.
Iar când ne închinăm să cerem iertare Fecioarei, să ne amintim de suferința sa și să o îndreptăm înainte de a se produce inevitabilul: prin fapte bune, de așa manieră încât să eliminam nedreptatea înainte de a sfârși postul verii ori alegorizarea viței de vie.
Dorind o duminică plăcută și felicitând pe cei care sărbătoresc numele de Maria.
@NCA
