unul din zece
acesta este albastrul timpului și totodată albastrul unei femei
iar acesta e albastrul unui bărbat care se gândește la ea
și chiar dacă nu există, ar trebui
să observi diferența. de-ndată ce-o vezi
ea-ncepe să respire, să ceară dreptul de-a locui
cu tine în al nouălea cer
imediat ce accepți, va fi al zecelea.
unul din zece moare, conform unei absurde trageri
la sorți.
foto Henri Cartier Bresson – Fountain Kiss sursa
***
mă chema să-mi citească ce-a scris
și-l ascultam în grabă de parcă-i făceam
o favoare (hatâr, mă corectează
dicționarul făcut ferfeniță)
nici loc nu era coborâse din pereți pe podea
biblioteca, ah, ce mai scuză
aștepta, desigur, o vorbă bună
o încuviințare, de cele mai multe ori
mă lovea zgârcenia, ca și cum
nu era de ajuns graba… Citește și simple favoruri
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
