Univers în inimă de tuș negru
Stăteam într-o seară cu o foaie albă în față și încercam să încheg și să aștern câteva gânduri/versuri… Era destul de târziu iar Theea, fiica mea, a venit sa îmi spună noapte bună. S-a uitat pe foaie și a văzut câteva cuvinte și rânduri șterse și m-a întrebat candid:
– Ce faci, tati, scrii?
Îmi zâmbea, zâmbetul acela curat de copil iar ochii ei mă sfredeleau și privindu-i, am experimentat într-o fracțiune de secundă o călătorie cosmică. De la dezordine la ordine. Sens.
– Încerc, i-am răspuns oarecum încurcat.
M-a privit din nou, apoi mi-a luat pixul cu tuș negru și a desenat în colțul paginii o inimioară. Apoi a spus:
-Noapte bună, tati! Te iubesc. Ne vedem mâine.
Un univers într-o inimă de tuș negru.
Aceasta este povestea poeziei de mai jos, pe care o dedic tuturor copiilor și părinților din lume.
La mulți ani și visuri împlinite!
Un poem semnat Decebal N. Todăriță
foto credit sursa
Citește și Cer de septembrie
