Sunt 25 de ani de la lansarea acestei capodopere, cunoscută în întreaga lume, reprezentativă pentru industria cinematografică a tuturor timpurilor. După lansarea de pe 19 decembrie 1997, Titanic a avut succes critic și comercial.
Nominalizat la 14 categorii de premii Oscar, este la egalitate cu Totul despre Eva (1950) pentru cele mai multe nominalizări la Oscar, câștigând 11, inclusiv la categoria pentru Cel mai bun film și Cel mai bun regizor, fiind aici la egalitate cu Ben Hur (1959) pentru cele mai multe premii Oscar câștigate de un singur film.
Cu încasări inițiale de 1,84 miliarde $, Titanic a fost primul film care a depășit pragul de 1 miliard de dolari. A rămas filmul cu cele mai multe încasări din toate timpurile până când Avatar, regizat tot de Cameron, l-a întrecut în 2010. O versiune 3D a lui Titanic, lansată pe 4 aprilie 2012 pentru a comemora 100 de ani de la dezastru, a câștigat încă 343,6 milioane $ pe plan mondial, încasările filmului ajungând astfel la 2,18 miliarde $.
A devenit al doilea film cu cele mai multe încasări din toate timpurile pe plan mondial (după Avatar). În 2017, filmul a fost relansat pentru a aniversa 20 de ani de la data lansării și a fost ales pentru a fi păstrat în Registrul Național de Filme al Statelor Unite. Iată câteva detalii despre acest film pe care, aproape sigur, nu le știați!
James Cameron a făcut o glumă, spunând că a produs filmul „Titanic” doar pentru a putea vizita epava.
De fapt, pentru a obține imagini ale rămășițelor actuale ale navei, fratele lui Cameron și Panavision au lucrat împreună pentru a crea un sistem de camere de mare adâncime care să le permită să filmeze din afara submarinului lor.
Sursă foto: dailymail.co.uk
Chiar a existat un pasager pe nume J. Dawson.
Deși Cameron intenționa ca Jack și Rose să fie complet fictivi, el a aflat despre adevăratul J. Dawson după ce scenariul fusese deja încheiat.
J. Dawson (Joseph Dawson pe numele său real) a lucrat pe navă ca bărbier. A murit la bordul Titanicului, iar corpul său a fost recuperat și îngropat mai târziu la Cimitirul Fairview Lawn din Nova Scoția.
Beatrice Wood, modelul după care a fost creat personajul Rose, a murit la 105 ani.
Născută în 3 martie 1893, în San Francisco, fiind fiica unei family din înalta societate americană. James Cameron i-a oferit rolul, dar doamna era deja mult prea în vârstă pentru a mai juca în film. În 12 martie 1998, Beatrice Wood a murit la 105 ani.
Cuplul care se sărută în timpul scufundării este inspirat de cuplul Ida și Isidor Straus.
Erau proprietarii magazinului Macy din New York. La un moment dat, în cursul scufundării reale a Titanicului, Idei i s-a oferit un loc pe o barcă de salvare.
Sursă foto: https://twentytwowords.com
A refuzat să urce la bordul bărcii și să-și lase soțul în urmă, spunând: „Am trăit împreună, vom muri împreună.” Trupul lui Isidor a fost găsit și readus în Nova Scotia, apoi îngropat în mausoleul Straus din Woodlawn Cemetery. Corpul Idei n-a fost recuperat, iar familia a decis să păstreze într-o urnă specială, drept amintire, apă din locul în care s-a scufundat nava.
Vorbind despre scena faimoasă a desenului, aceasta conține o replică greșită.
Jack trebuia să spună: „Întinde-te pe canapea.” În schimb, el a spus: „Întinde-te pe pat … pe canapea.” Directorul James Cameron a apreciat naturalețea greșelii atât de mult, încât a lăsat-o în film.
Mâinile care pictează portretul lui Rose nu-i aparțin lui Leonardo DiCaprio.
De fapt, sunt mâinile lui James Cameron! E ceva ce tipul nu poate face?
În scena în care Cal și Rose luau cafeaua împreună, trântirea mesei a fost un gest spontan.
Evident, Kate Winslet nu se aștepta la asta, iar reacția ei de surpriză a fost cât se poate de naturală.
Iar scena în care Rose îl scuipă pe Cal în față a fost ideea ei.
Scenariul prevedea ca Rose să îl împungă cu un ac de păr. Dar și în acest caz, inspirația de moment a fost apreciată de către regizor, ca urmare scena apare în film. Oricum, pentru cadrul care apare în film nu a fost necesară saliva, deoarece Rose a folosit albuș de ou, ca de altfel și în scena în care Jack o învață să scuipe.
Bucata de lemn pe care Rose plutește la sfârșitul filmului se bazează pe un artefact real care a supraviețuit scufundării navei.
Artefactul se află în prezent la Muzeul Maritim al Atlanticului din Halifax, Nova Scotia, Canada.
Âmpreună cu James Cameron, în timpul filmărilor.
Destul de interesant, artefactul a trebuit, de fapt, să fie recreat într-o dimensiune mai mare pentru a pluti în timp ce Kate Winslet se afla pe partea de sus a acestuia.
Leonardo DiCaprio nu a fost prima alegere a studioului pentru a-l juca pe Jack Dawson.
Inițial, studioul a vrut să îl distribuie pe Matthew McConaughey. Johnny Depp și Christian Bale au susținut și ei audiții pentru rol, dar în cele din urmă a fost ales DiCaprio datorită insistențelor lui James Cameron.
Céline Dion a urât piesa „My Heart Will Go On” prima dată când a auzit-o.
Ea a acceptat să înregistreze piesa doar după ce soțul ei a convins-o să o facă.
Oricum, cântecul a primit Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală.
Heart Of The Ocean, celebrul colier din filmul Titanic, a existat? …
Cunoscut și sub numele de Le Cœur de la Mer, Heart of the Ocean, diamantul la gâtul lui Rose este, de fapt, un diamant fictiv. Nu a existat niciodată o versiune reală a acestui remarcabil diamant albastru. Cu toate acestea, o mulțime de detalii în legătură cu acest colier cu diamant sunt similare cu un alt diamant celebru, Hope Diamond, deținut de Ludovic al XIV-lea și pe care l-ar fi purtat ca un colier regal.
Diamantul albastru din Titanic nu este un diamant adevărat. Este zirconiu cubic fixat în aur alb. Realizarea acestei piese special pentru film a costat aproximativ 10,000 USD.
În prezent, Twentieth Century Fox păstrează în arhive piesa originală care a fost folosită în film. Chiar dacă nu este un diamant adevărat, are o valoare sentimentală.
Popularitatea filmului Titanic a necesitat producția unor replici dintre care se detașează două:
– prima a fost donată casei de licitație Sotheby’s din Londra. Era un safir de 171 de carate, în formă de inimă și flancat de 103 diamante înserate într-un colier de platină. Un colecționar necunoscut l-a cumpărat cu 2,2 milioane de dolari. Celine Dion a avut onoarea de a purta această piesă frumoasă la ceremonia premiilor Oscar din 1998.
– a doua replică provine de la celebrul bijutier Harry Winston. Winston a deținut diamantul Hope, Briolette din India și multe alte diamante celebre. Acest bijutier a realizat propria versiune a diamantului Heart of the Ocean folosind un diamant albastru real de 15 carate. Această piesă valorează de 10 ori mai mult decât exemplarul anterior. Este evaluat la 20 de milioane de dolari. Gloria Stuart, actrița care interpretează versiunea în vârstā a lui Rose, l-a purtat cu ocazia decernării premiilor Oscar din 1998.
Toți cei 8 muzicieni de pe vasul RMS Titanic au pierit când nava s-a scufundat în zorii zilei de 15 aprilie 1912. Cei opt au cântat până la sfârşit pentru a calma pasagerii şi au dat dovadă de eroism, mai ales în ultimele ore dinaintea scufundării.
Cei opt muzicieni ai RMS Titanic – membri ai unui ansamblu de trei piese și a unui ansamblu de cinci piese – au făcut rezervarea prin agenția C.W. & F.N. Black din Liverpool. S-au îmbarcat la Southampton și au călătorit ca pasageri de clasa a doua. Ei nu erau pe statul de plată al White Star Line, dar au avut contract cu această linie prin firma mai sus menționată, care plasa muzicieni pe aproape toate navele britanice. Până în noaptea scufundării, cei opt muzicieni au cântat în două grupuri separate: un cvintet condus de violonistul și liderul oficial al trupei Wallace Hartley, care cânta la ora ceaiului, la concerte de după cină și la slujbele de duminică și trio-ul alcătuit din vioară, violoncel și pian format din Georges Krins, Roger Bricoux și Theodore Brailey, care cântau la Restaurantul À La Carte și la Café Parisien.
După ce Titanicul s-a ciocnit de un aisberg și a început să se scufunde, Hartley și colegii săi au început să cânte muzică pentru a-i menține calmi pe pasagerii în timp ce echipajul era ocupat cu încărcarea bărcilor de salvare. Mulți dintre supraviețuitori au spus că Hartley și trupa au continuat să cânte până la sfârșit. Se pare că melodia lor finală a fost imnul „Nearer, My God, to Thee” (Mai aproape, Dumnezeul meu, de tine).
Un pasager de clasa a doua a relatat:
„Au fost făcute multe lucruri curajoase în acea noapte, dar niciunul nu a fost mai curajos decât cele făcute de cei opt bărbați care cântau minut după minut, în timp ce nava era cuprinsă treptat de apa mării.„
Cei opt muzicieni erau:
William Brailey (24 de ani, din Londra, pianist)
Roger Bricoux (20 de ani, din Cosne-sur-Loire, Franța, violoncelist)
John Clarke (28 de ani, din Liverpool, contrabas)
Wallace Hartley (33 de ani, din Colne, Anglia, șeful grupului muzical, violonist)
Jock Hume (21 de ani, din Dumfries, Scoția, violonist)
Georges Krins (23 de ani, din Spa, Belgia, violonist)
Percy Taylor (40 de ani, din Londra, violoncelist)
John Wesley Woodward (32 de ani, din West Bromwich, violoncelist)
Memorialul muzicienilor din Southampton dedicat celor opt muzicieni de la bordul vasului Titanic a fost dezvelit la data de 19 aprilie 1913 de către primarul H Bowyer din orașul port de unde a pornit vasul îm prima și ultima sa călătorie. Inițial, monumentul se afla în fața vechii biblioteci din localitate. Biblioteca împreună cu memorialul au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
O replică a fost ridicată în 1990. Placa comemorativă prezintă o inscripție muzicală, barele de deschidere ale imnului din secolul al XIX-lea, „Mai aproape, Dumnezeul meu, de tine” de Sarah Flower Adams, sculpturi care arată o femeie îndurerată, un aisberg și o inscripție cu numele muzicienilor de pe Titanic care au pierit.
Ultima supraviețuitoare de pe Titanic a fost Millvina Dean. Aceasta s-a născut în data de 2 februarie 1912, şi avea doar 2 luni în momentul scufundării Titanicului. Era cel mai tânăr pasager de la bordul navei. Împreună cu părinţii și fratele ei, Millvina călătorea la clasa a treia, îndreptându-se către SUA, acolo unde tatăl ei spera să construiască o viață nouă pentru familie.
În noaptea tragediei, Millvina, mama ei și fratele ei au fost plasați în barca de salvare nr. 10 și au fost printre puținii norocoși care au supraviețuit. Tatăl, însă, nu a reușit să se salveze și a murit în naufragiu. După scufundarea Titanicului, Millvina și familia ei s-au întors în Anglia.
Millvina a trăit o viață discretă și nu a realizat legătura pe care o avea cu Titanicul până la vârsta de 8 ani. De-a lungul anilor, a participat la evenimente și adunări legate de Titanic, devenind o figură cunoscută printre entuziaștii și istoricii navei.
Millvina Dean a murit în data de 31 mai 2009, la vârsta de 97 de ani, într-un azil de bătrâni din Southampton, Anglia. Odată cu moartea ei, s-a încheiat ultima legătură directă cu pasagerii care au fost la bordul Titanicului.
