Timpul nu judecă pe nimeni

E greu să stăpânim cu adevărat amintirile, sunt clipe magice în care reușim să scriem cu adevărat viitorul, hrănindu-ne cu ce este mai frumos din noi înșine, din ce am fost – și, mai ales, din ce am devenit. În rest, ne amăgim că suntem proprii noștri stăpâni, fiind nevoie câteodată doar de un sunet sau de-o imagine pentru a începe furtunile memoriei. RENUNȚAREA… fuga de tine însuți, drumul spre nemișcarea sufletului, banalul plin de cuvinte goale și fără de viață, liniștea relativă și ternă ce împietrește sufletul, traiul făcut cu măsura ce nu știe a-și da foc din dragoste de viață, renăscând apoi ca pasărea Phoenix.

Timpul nu judecă pe nimeni, vine însă momentul în care dai drumul benzii de magnetofon și retrăiești momentele în care ai simtit că ești om, că dragostea vie nu e o poveste și-atât și că totul părea că are sens! Iubește atât cât se mai poate și nu blestema ce nu poți duce, în fiecare destinul ne picură din cerneala vieții ceea ce ne este scris. Câteodată mă agăț de câte un gând ca de o rază de speranță. Refuz să-mi construiesc raţionamente bazate pe logica rece, depășind momentele de îngheț prin voinţa sufletului, colorându-mi gândul cu optimism şi cu cădura inimii mele.

Reîmprospătarea sufletului poate dilua regretele, dezamăgirile sau visele ce par nerealizabile, făcând loc emoțiilor vibrante, pozitive. DE CE să nu credem că vom întâlni fericirea? De ce n-ar putea poveștile să se întâmple în realitate şi să aibă final fericit indiferent de obstacolele ce par de netrecut iar dragostea adevărată să se contopească cu răsărituri eterne de poveste? Privind viaţa ca un loc magic, minunat şi nu ca pe o povară putem transforma ordinarul în ceva extraordinar… ca şi când.

Sunt gesturi în iubire ce nu trebuie explicate, cuvintele mai mult stricând decât adunând 2 inimi… uneori, ceva lipseşte şi nu lasă puzzle-ul dragostei să se împlinească, poate un contratimp ce nu şi-a spus încă ultimul cuvânt, poate o îngâmfare a destinului ce-şi lasă cu greu poveştile să se rescrie, poate unul dintre cei doi ce încă are rădăcinile prea prinse de trecut ori poate pur şi simplu ‘bad karma’, fără nicio motivaţie anume. Dorinţa de împlinire este una din laturile umane ale fiecăruia, căutarea sinelui în desăvârşirea lui fiind motivul pentru care rostogolim sentimentele de-a dura pe aleea vieţii, lăsând parcă orice rezultat să fie posibil, ştiind că nu putem permite să ne minţim singuri.

Alteori, uităm să mai ascultăm metronomul propriului destin, punând la bătaie toate energiile doar-doar vom găsi vâlvătaia cu care sufletele să se călească, arzând unul altuia ca într-un dans al vieţii şi al morţii. Şi bine facem să ne permitem clipe de răgaz atunci când fericirea se consumă la masa propriei creaţii. Iar când iubesc, mă hrănesc până în ultima mea moleculă cu viaţa în bucate. Cu de toate! Viaţa noastră e plină de răscruci, ‘purtându-le’ ca pe nişte cruci fără de care am fi precum un vapor fără balast, frunză în calea furtunilor… plecările din viaţa cuiva – voluntare sau nevoite – nu sunt doar experienţe de viaţă şi-atât, ne regăsim în celălalt încercând să aflăm cât de ‘acasă’ ne simţim în sufletul lui, vibraţia cu care ‘ne avem’ fiind turnesolul unei relaţii.

Atunci când ‘locul’ pare devastat, iar credinţele nu-şi mai regasesc rostul dimineţilor, priveşte în tine şi lasă să-ţi zboare oftatul către înaltul cerului, izvorul scânteii cu care ai fost binecuvântat va găsi puterea să iasă la suprafaţă. Din drag pentru viaţă şi oameni, doar iubind vei continua să-ţi simţi sufletul viu, ‘sosirea’ celui care te va însoţi toată viaţa fiind miracolul sub care ne naştem.

Se întamplă câteodata să nu mai știi să-ți ‘citești’ destinul… pierdut pe cărăile vieţii şi plin de ‘fapte’ ce nu te mai reprezintă, cauţi cu disperare dovezi care să-ţi ofere certitudini… însă, simplul fapt că te îndoieşti dovedeşte că-ţi funcţionează anticorpii cunoşterii de sine.

PUNE-ŢI DOAR ÎNTREBĂRILE LA CARE ŞTII SĂ-ŢI RĂSPUNZI, PENTRU RESTUL, TIMPUL VA FI CEL CARE VA DECIDE CUM, CÂND ŞI MAI ALES DE CE VA FI AŞA.

Un articol de Victor Bucur

Citiți și Cine nu iubește? de același autor.