Prima dată când l-am “cunoscut” pe Dan Ciupureanu (născut în 1983 la Craiova, fiul poetului Ionel Ciupureanu) a fost prin intermediul Facebook-ului, datorită unei lansări de carte în Craiova, unde eu din nefericire, nu am putut ajunge. Era vorba de lansarea romanului său de succes, “Omar și diavolii” apărut la editura Polirom, în 2017, pe care l-am citit si răscitit. E un roman exploziv, scris cu o sinceritate dezarmantă dar cu o tehnică aparte, care m-a impresionat. L-am urmărit apoi pe Facebook, ulterior ne-am și văzut și comunicăm destul de des.
Este un scriitor complet, scrie povești pentru copii care m-au cucerit de la prima citire, dar și poezie, a publicat deja trei volume, unul în limba franceză și două în limba română. A scris și în limba franceză pentru că este stabilit la Paris de mai bine de zece ani. În 2014 a câștigat concursul de debut al Editurii Vinea, cu volumul “ Efectul calmantelor” pentru care a primit premiul pentru debut în poezie al revistei Tiuk!. În 2015 a publicat volumul de poezii”Liderul grupei mici de la grădinița de stat nr. 2 “, nominalizat pentru premiile Artgothica. În 2016 apare în Franța “Les jeux paralympiques“, poeme în traducerea Carinei Nedov. A publicat în numeroase reviste literare din România, Germania și Franța poezie, teatru și proză scurtă.
Deși, cu siguranță, nu a hoinărit printr-un lan de secară, mi-a mărturisit că îi place Salinger, dar și Dostoievski, Cehov, Toole, Erofeev și Harms. E înzestrat cu simțul umorului din plin, fapt care îl face deseori să facă haz de necaz și să scrie cu umor despre lucruri importante. Mi-a spus că a început să scrie cam din 2014,”inițial ca terapie prin artă, scriam ori de câte ori mă simțeam deprimat, apoi am învățat să scriu despre anumite stări la rece, cumva când eram în formă, dar și după anumite șocuri, tristeți sau experiențe notabile. Acum scrisul mă ajută să treacă timpul mai repede, când aștept undeva, când călătoresc sau când mă plictisesc.“
Și, de parcă toate astea nu erau suficiente, Dan Ciupureanu pictează, scrie piese de teatru, face fotografii absolute minunate, unele dintre ele premiate la unele concursuri de specialitate, face scurt metraje independente, ba chiar compune și muzică. De fapt, așa am avut și norocul să îl întâlnesc personal, anul trecut, când a venit în țară special pentru a realiza un scurt metraj. Oltean până în măduva oaselor mi-a destănuit că își dorește să cocheteze și cu sculptura, și sunt sigură că așa se va întâmpla.
Ascultă muzică de orice fel, de la muzica simfonică până la manele, atâta timp cât nu este comercială. Mai în glumă, mai în serios, îmi spunea că știe să schimbe și prize, nu știe exact cât de priceput e la asta, dar măcar încearcă. Iubit de karmă sau destin, are o familie absolut specială , o soție frumoasă, Iulia și doi copii fabuloși, Lucas și Alexandra despre care ne tot “povestește” pe Facebook și pe care îi fotografiază deseori la locul de joacă . Într-un interviu spune că a avut, la un moment dat, o profesoară de terapie care îi citea Tagore și care l-a sfătuit să scrie, lucru pentru care și noi, cititorii lui Dan, îi mulțumim.
Dan este plin de energie, tânăr și ambițios, sunt mai mult decât convinsă că va reuși în tot ce își propune, dar este, în același timp, un tip onest, modest și împăcat. Cu diavolii săi și cu toate evenimentele vieții sale care nu a fost deloc ferită de greutăți.
POEME
- copilul ce fugea de-un
proiectil nu avea amantă
se învârtea în cerc
urca la deal
și cobora în pantă
- copilul ce fugea de-un
proiectil
nu era normal dar nici debil
făcea cu mâna la trecători
în timp ce alerga
și le zâmbea
apoi râdea de proiectil
- copilul ce fugea de-un
proiectil
habar n-avea ce-nseamnă
proiectil
- copilul ce fugea de-un
proiectil
s-a-mpiedicat de-un plop
plopul a căzut în dop
-ul unui om voinic
dopul a crăpat
dar nimeni nimic
n-a observat
voinicul a pus dopul la loc
s-a șters pe colțul gurii
și a pornit din nou din loc
- copilul ce fugea de-un
proiectil
lua paracetamol
sirop de gât
din când în când
și colebil
- copilul ce fugea de-un
proiectil
s-a transformat în proiectil
deci proiectilul ce fugea de-un
proiectil
- copilul ce fugea de-un
proiectil
era cam fericit era senil
- copilul ce fugea de-un
proiectil
fuma în colțul gurii o crenguță
el nu era nici mare nici abil
(cred că s-ar fi potrivit) să bea
și-o Săniuță
- copilul ce fugea de-un
proiectil
în fiecare noapte
visa că fuge de-un copil
ce vrea să-i fure acte
- copilul ce fugea de-un
proiectil
(încolțit) nu reușea să sară o
bordură
așa că l-a rugat pe proiectil
să îl lovească în gleznuță,
nicidecum în gură
Citiți și Oare mă mai fac bine? de aceeași autoare.