UPDATE:
Geniu militar strălucit, considerat – deopotrivă – legislator vizionar, cuceritor îndrăzneț sau tiran nemilos, Napoleon Bonaparte era la fel de tumultuos în dragoste ca și în război.
Strateg militar
Napoleon era renumit pentru tactica sa militară inovatoare. De exemplu, el a perfecționat folosirea „corps” în loc de divizii tradiționale, permițându-i să manevreze unități mai mari cu mai multă flexibilitate pe câmpul de luptă. Pe lângă realizările sale militare, Napoleon a fost responsabil pentru implementarea Codului Civil, cunoscut precum Codul Napoleonic, care a reformat sistemul juridic francez și a avut un impact semnificativ asupra legislației în multe alte țări. Era cunoscut pentru abilitatea sa de a inspira și motiva trupele, chiar și în condiții dificile. Personalitatea sa carismatică a jucat un rol cheie în succesul său ca lider. Deși este cel mai cunoscut pentru realizările sale militare, Napoleon a fost și un diplomat și politician abil. El a negociat cu succes cu alte puteri europene și a reușit să mențină o anumită stabilitate în Franța în ciuda turbulențelor politice. Napoleon a susținut știința și arta, inclusiv expediția sa în Egipt, care a fost însoțită de oameni de știință și a condus la descoperirea Pietrei de la Rosetta.
Napoleon (n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica – d. 5 mai 1821, Insula Sfânta Elena)
Scrisorile de dragoste adresate soției sale, Joséphine, au rămas dovezi surprinzătoare ale izbucnirilor pasionale cu ajutorul cărora, parcă se răzbuna epistolar pe distanță, soartă, împrejurări și orice altceva ce-l ținea departe de femeia de care se îndrăgostise în ciuda faptului că aceasta nu excela prin niciun farmec la vedere, educație sau rang – era doar o văduvă (Beauharnais) cu 6 ani mai în vârstă decât el.
“Năpădit de treburi, în fruntea trupelor mele, străbătând taberele, nu o port în inimă decât pe adorabila mea Josephine, care-mi umple sufletul şi la care mă gândesc tot timpul”, îi scria el înainte de a se căsători.
TRAILERUL
După ce se căsătoresc, la 8 martie 1796, Napoleon pleacă în campania din Italia, iar scrisorile trimise de acolo patinează-ntr-un registru larg, de la gelozia uneori infantilă până la grija extremă, de la injurii la duioșie, adorație și chiar sex ”virtual”.
Fragmente:
”Nicio scrisoare de la tine, adorabila mea prietenă; prin urmare, tu ai ocupații mai plăcute din moment ce uiți de soțul tău, care este în mijlocul afacerilor și al celor mai excesive oboseli, te doresc doar pe tine (….) Sunt izolat. Tu m-ai uitat. Iată, de opt zile sunt tot călare. Fără nopţi, fără repaos, fără somn.”
Cine a fost Napoleon Bonaparte? (merită să vă luați timp)
***
”De când ne-am despărțit, am fost trist. Sunt fericit doar atunci când ești alături de mine. Îmi amintesc mereu săruturile tale, lacrimile, gelozia ta naivă și încântătoare; farmecul unicei mele Joséphine ține permanent aprinsă o flacără strălucitoare și fierbinte care-mi arde inima și simturile. Când, liber de orice griji, de toate problemele, voi putea petrece fiecare clipă alături de tine, fără nimic altceva de făcut decât să te iubesc și să-ți dovedesc că te iubesc? (….)
Ah! mă rog ție să corectezi câteva dintre neajunsurile tale; fii mai puțin frumoasă, mai puțin grațioasă, mai puțin tandră, și în special mai puțin bună; mai presus de toate nu fi geloasă, nu plânge; lacrimile tale mă înnebunesc, îmi aprind sângele. Poți să fii sigură că nu mă gândesc decât la tine, la nimic altceva.
Ingrijește-ți sănătatea! Grăbește-te să te faci bine. Vino la mine, astfel încât să pot spune, înainte de a muri “Am fost fericiți atât de multe zile!”
***
„Voi fi singur și departe, foarte departe. Dar vii și tu, nu-i așa? Vei fi cu mine, lângă mine, în brațele mele, la pieptul meu, lângă gura mea. Ia o pereche de aripi și vino! Te sărut pe inimă și din nou, mult, mult mai jos!”
***
În ciuda aventurilor amoroase ale fiecăruia, relația lor a curs pe un fond de pasiune devoratoare, gelozie și adorație, iar Napoleon și-a încoronat soția făcând-o împărăteasă a Frantei, în 1804.
Încoronarea lui Napoleon I și a Joséphinei, Notre-Dame, 2 decembrie 1804 – pictură Jacques-Louis David
Pentru că Josephine nu a putut să-i ofere urmașul pe care și-l dorea, Napoleon divorțează de ea la cinci ani după încoronare, în 1809. Chiar și după divorț, însă, Napoleon a insistat ca Joséphine să-și păstreze rangul și titlul de împărăteasă.
“Este dorința mea ca ea să păstreze titlul de împărăteasă, pentru că nu s-a îndoit niciodată de sentimentele mele păstrându-mă ca pe cel mai bun și drag prieten.”
foto tumblr.com
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.