te-am iubit pentru felul în care exagerai și pentru minciunile vinovate

mă fascina vibrația corzii întinse la maxim care părea că nu se va frânge

ți-am iubit căutarea neostoită a ceva mai bun, mai mare, mai înalt

râvna de colecționar nebun și miop

oglinda în care îmi arătai, râzând în hohote

forme noi, sânii mei ușor inegali, șoldurile fosforescente

stele cu colțuri ca niște degete de făpură navigatoare prin pântece

te iubeam și nu mai știam cine sunt, neliniștea permanentă se adâncise

ca un pumn în nisip, ca roțile unui tramvai deraiat

în cimentul sărat și proaspăt al disperării.

iubeam șuvițele suflate ritmic din ochi, de pe frunte

în timp ce-mi cotrobăiai prin măruntaie, cu mâinile-amândouă

rupând pagini umplute migălos cu propolis,

te-am iubit și asta mi-a deschis porți solare și puțin răgușite

departe, atât de departe, încât ai pierit, ai pierit.

foto tumblr.com

Citește și quo vadis