Ce alt preambul mai iscusit la poezia lui Alin Radu decât definiția iubirii cuprinsă în Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată.

(Sf. Apostol PavelEpistola I către Corinteni, cap. 13, 1-8)

Iată un poem din volumul „Viul vieții”:

Tălpi de femeie

Tălpi de femeie,

Rădăcini de Adam,

Călcâie zdrobite-n conduri italieni,

Voi steaua şi nordul acelor mireni

Ce-şi află nevastă în ziua de hram.

Tălpi de femeie,

Miros de tălpi de femeie

Ce vine de la muncă.

Ce vine din altă lume.

Prietene, tu nu-i simţi colbul ?

Cum, nu simţi alt colb !?!

Decât acela pe care îl săruţi

Când faceţi dragoste în fiecare seară.

E mai subtil…

Poartă alte chipuri în el,

Alte nevoi,

Acolo nu eşti tu,

E altă lume…

Cea pe care o crezi a ta,

S-a tăvălit prin atâtea emoţii

Şi-a înfipt călcâiele în alte sensuri,

Ţi le-a adus în prag să le ştii

Că oricând poate pleca,

Oricând se poate regăsi,

Sunt înainte, sau… poate înapoi?

Miros de plecare,

De necunoscut,

Le mângâi, le săruţi,

Te bucuri că sunt ale tale

Că dintre toţi, ea te-a ales pe tine.

Te uiţi în jos,

Cum ne uităm în sus

De secetă la Dumnezeu,

Şi bucură-te că aceste drumuri

Au poposit târziu pe pragul tău.

Tălpi de femeie,

Rădăcini de Adam,

Ofrande aduse fecundului zeu.

Plecări şi veniri, cu tot ce aveam,

Sclavie ajunsă pe drumul cel rău.

Citiți și poemul Și-om fi noi și stea și înger, de același autor.