Din culcuș cald de umăr
se smulg precum un gând
rupt din carnea visului
tânăr
Pleacă rând
pe rând
să apere
uluitoarea
patrie mamă
– Îmbrățișarea –
Ce-ar fi fără ea?
ce rost ar avea?
Și cum să trăiască
făr-a mai respira?
Să fie doar mofturi
de indisciplină
gâlgâite-n surdină?!
Învoltă sună
cu bas de revoltă
– Întrebarea –
•foto tumblr.com
Citește și Luarea în brațe
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.