Horia Petra-Petrescu, pe numele complet Horia Dumitru Septimiu Petra-Petrescu, s-a născut la Brașov în 26 octombrie 1884 și a murit la Sibiu în 12 mai 1962. A făcut studiile în orașul natal, la prestigiosul gimnaziu românesc Andrei Șaguna, absolvite în anul 1903, când pleacă la Budapesta pentru a-și urma studiile universitare. Din 1905 își continuă studiile la Viena până în 1906 inclusiv. La sfârșitul lui 1906 pleacă la Leipzig, iar în 1909 se înscrie la doctorat pe care-l obține în anul 1911 cu teza I. L. Caragiale’s Leben und Werke/ Viața și opera lui Ion Luca Caragiale sub îndrumarea lui Gustav Weigand, fiind prima teză de doctorat despre geniul dramaturgiei românești. Revine în Brașovul natal unde lucrează ca secretar la fondul de teatru al Astrei. Primul război mondial îl găsește la Praga în căutarea sănătății prea devreme pierdută. De aici, în ianuarie 1919, Horia Petra-Petrescu pleacă la Paris în calitate de corespondent al ziarului Patria. Din capitala mondială a diplomației de atunci, Horia Petra-Petrescu trimite știri și corespondențe despre deschiderea și desfășurarea Conferinței de Pace, despre participarea delegației României la lucrările ei, un interviu cu Al. Vaida Voevod, impresii despre atmosfera și momentele trăite.
Imaginea președintelui american Woodrow Wilson în ochii lui Horia Petra-Petrescu:
“Parcă are fața soldatului din povestea lui Andersen, a soldatului care a stat neclintit, chiar și când a ajuns în mijlocul focului mistuitor. Dantura parcă și-a împrumutat-o de la un sfarmă-nuci jucărie.
Va putea să sfarme Wilson sfarmă-nuci nuca ce și-a adus-o ca probă a destoiniciei sale?”
Horia Petra-Petrescu
Casa părinților săi era frecventată în epocă de elita culturală a Brașovului. Ca și majoritatea tinerilor ardeleni din familii înstărite, a urmat studii în mari centre universitare europene, primul dată luând drumul Budapestei. Colecționar de cărți poștale de pretutindeni, a primit și din capitala Ungariei ilustrate, dinainte de a fi student acolo, apoi din perioada studenției.
Budapesta 1897. Băile Margareta; Podul Ketten; Teatrul Național
„von Simeon Precup Cadet-Officiers. Stellvertreter im Inf. Regiment No 32/ de la Simeon Precup ofițer. Reprezentant al Regimentului nr. 32 Infanterie”
„Herrn Horea Petrescu Kronstadt. Burggase 44/ Domnului Horea Petrescu Brașov. Str. Cetății 44”
Budapesta 1903. Piața Muzeului și Muzeul Național
„Duminica 11/ 10 903 Am sosit astădi in Budapesta – plecăm spre Brasov. Te salutăm. M. M. Și Mitzi.”
„Domnului Horia P. Petrescu Student in Philosophia Budapesta Loco. III 637 640 […]”
Budapesta 1903, clădirea Parlamentului
„D-le Petrescu! În numele cumnatului meu a Directorului Lui […] Te invit pe mâne adeca Luni seară la 7 ½ pe […] la restaurantul Ehen (Kossuth Lajos […] ). În speranța că nu vei refuza. Te sarută […] Căluțiu stud jud. III.”
„Domniei Sale Dlui […] Horia Petrescu Budapest IV. Molnár u. 20. II 10. (Petru Maior).”
Sebeș/ Mülbach 1904
„Horică-Baci dragă! Ție ți sa gatat feriile (vacanță n.n.) dar șale mele de ai ști tu cu ce inimă mă duc earăși la munca dilnica. Te pup […]; Draga Horia Mama abea dupa atâta asteptare au ajunsu bine la noi […] Dar am asteptat sosirea Densi insa cu regret ca nu sta mai mult, doreste cat de curend se plece, pe Dariuta ta in curend îți voi trimite cu placere, te sarutem cu drag si dor […]; Iancu, Virgil Lüli ? […]”
„Stimatului Domn și onoralului (sic!) D-Sale Horia Petra Petrescu Budapesta Föherczeg Sándor u 30/ b III, 25, VIII Ker”
Corespondența oficială a lui Horia Petra-Petrescu cu marii scriitori români a fost publicată în patru volume. Într-un registru mult mai personal și intim sufletește, aceste ilustrate întregesc personalitatea sa așa cum aceasta reiese din bogata colecție de cărți poștale, primite mai ales în anii adolescenței și tinereții. A deținut o extraordinar de bogată și inedită colecție de ilustrate din mai toată Europa, din perioada 1896-1939.
Aceste surse documentare au fost considerate insignifiante în demersurile de publicare a corespondenței de până acum. Ele nu au vreo valoare literară expresă, expeditorii sunt și au rămas în cea mai mare parte a lor anonimi: membrii familiei, rude, colegi și prieteni. În schimb, au o valoare documentară veritabilă pentru cartofili și nu numai. Autenticitatea și naturalețea din spatele gândurilor exprimate într-un limbaj colocvial și calitatea imaginilor creează un tablou al vieții și preocupărilor personale, presărate cu bucurii și suferințe, călătorii de plăcere sau pentru a-și remedia problemele de sănătate, chestiuni serioase legate de studii sau de primele iubiri. O viață rezumată în corespondență asiduă cu rol de jurnal, un veritabil Facebook avant la lettre.
Citiți și Regina și maestrul blănar de lux
